„Cadourile” iernii

De cand a venit zapada cat casa peste noi, nu am mai mers pe jos, am luat ori tramvaiul, ori taxiul. Nu am mai mers nici la sala. Nu am mai ajuns nici pe la masaj. Si cand ajung acasa, ma simt atat de obosita, incat numai de cremuit pe tot corpul nu imi arde. Rezultatele sunt oribile: am pielea deshidratata (mai putin la fata) si am 2 kilograme in plus, chiar daca am mancat destul de corect (adica Montignac, exceptand cate un desert).

Imi vreau viata superficiala inapoi, cu sala, cu masaj, cu plimbari lungi si cu bantuit prin magazine! Si vreau primavara!!!!

Va vine sa credeti?

Sa spunem ca o cheama T. Are 41 de ani si de la 28, isi creste singura fata. Sotul a parasit-o imediat dupa botezul fiicei, pentru o domnisoara care nu era mama, grasa dupa nastere sau infiorator de cicalitoare, ca multe femei care incearca sa se acomodeze cu noul statut de fiinta ce a dat nastere unei alte fiinte.

Numai ea stie cum a trecut peste divort, partaj, luat de la capat cu un copil mic, lipsa vietii sociale. In toti acesti ani, „prietenele” i-au fost alaturi: „Vai tu, draga, ce nenorocit, cum de l-ai suportat… dar tu esti puternica, draga, sa rezisti pentru minunea ta de copil” etc.

La nici 30 de ani, sarise la 90 de kg. Asa este la depresie, mananci. Si mananci cutii de inghetata, si salam, si sarmale, sa fie. Ca oricum nu este viata si pentru tine. La 35 de ani, avea 120 de kg. La 38, cand am cunoscut-o eu la un salon de beauty si mi-a povestit ce v-am spus mai sus, avea 142 de kg.

Azi, are 41 de ani, 80 de kg si foarte multa feminitate… la o piele ferma, intretinuta in acesti ultimi trei ani de dieta si sport, pusa in valoare de rochii vesele, colorate, care recupereaza un deceniu de tristete. Pe zi ce trece, mi se pare (si asa este) tot mai frumoasa. Si stiti ceva? „Prietenele” nu ii mai sunt alaturi – ca doar era mai interesanta grasa, nefericita, umila si social ratata, cu toata cariera ei de succes si copilul bine crescut. Insa acum, cu silueta, feminina, indrazneata… bleah!

Din punctul meu de vedere, bleah fata de ele, „prietenele”… Nu iti este prieten numai cel care iti este mai declarat sau nu la rau, ci si la bine. Insa trebuie remarcat ca renasterea din propria cenusa este cu siguranta o lupta pe cont propriu, in cele din urma. Prietena mea a slabit 62 de kg in trei ani, cu regim si sport, fara operatie. Insa, cel mai important, si-a recuperat viata. Iar cea mai fericita persoana de aceasta schimbare nu este ea ci… ati ghicit, nu? Fetita ei – care are acum modelul de viata si curaj chiar in fata.

36. Ce nervoasa sunt! :D

„Vai, sunt un pachet de nervi, chiar ca nu mai pot, tu, iar trebuie sa schimb fustele astea… pai da, 38 mi-e mare, acum imi trebuie 36 si chiar si asta joaca pe mine!”

Îhâm. Asa am ajuns eu sa realizez, in urma cu ceva ani, intr-o cabina de proba, vorbind furioasa la mobil, tragand pe mine niste fuste, ca o luasem pe campii fara flori. De la marimea 46, ajunsesem la 36.

Si brusc, cand am constientizat ca ma plangeam de numarul 36 (!), am tacut, rusinata. Imi luase exact un an de dieta si sport sa ajung la acest nivel si nu eram in stare sa ma bucur de el. De la povestea cu revelatia pe care v-am povestit-o, m-am bucurat in fiecare zi de hainele mele 36.

Dragi prietene care va luptati cu kilogramele, va urez din suflet un moment penibil in care sa va vaitati de 36, ca apoi sa profitati in fiecare zi de noua silueta si de realizarea voastra! Se poate, va garantez.

Pielea lasata

O lectie dureroasa invatata de o amica de a mea: nu este suficient sa slabesti repede si sa ramai la acele kilograme, ci trebuie sa slabesti in ritm sustinut, in 1-2 ani, in functie de cat ai de dat jos si sa te dai zilnic cu creme speciale pe brate, abdomen si coapse, sa mergi de 1-2 ori pe saptamana la masaj si sa faci sport…

Altfel, urmeaza fie disperarea ca nu poti purta maneca scurta de piele flasca, fie operatia de indepartare a surplusului de piele, pentru a scapa de aspectul de piftie. Este minunat sa slabesti, dar in ritm sustinut si cu atentie maxima la calitatea pielii.

Supraponderale

Scriu acest post pentru ca am vazut o crestere a traficului in zona unui articol mai vechi, despre inel gastric. As vrea sa specific ceva simplu – daca cineva trebuie sa piarda cca. 30-40 de kg, trebuie sa stie ca acest lucru se poate:

–  intr-un an, cu sport, dieta hipocalorica si care respecta principiile regimului indicelui glicemic (Montignac) si foarte multa ambitie;

sau in cca. 6 luni, prin operatie (inel ori reducere de stomac), urmata iar de regim si, preferabil, de sala.

In ambele cazuri kilogramele se pot pune la loc daca se reia mancatul compulsiv, prost, „normal”.

Ce ne ingrasa si credem ca este, de fapt, sanatos sa consumam: frapucino, capucino, sucurile de orice fel (chiar si cele din fructe, daca sunt mixate mai multe tipuri de fructe si sunt de peste 100 ml); supele si ciorbele grase (cu cartofi, ulei, grasime de carne); maslinele mancate in exces (o masa intreaga, de exemplu); semintele de orice fel (una este sa pui cateva la salata, alta sa consumi cate 100-300 de grame); salata de fructe, orezul de orice fel, painea alba/neagra/cu seminte din grau (indice glicemic foarte ridicat); branza de aproape orice fel, mai putin cea slaba de vaci; salatele „gustoase” (cu parmezan, seminte, ou, branza, carne, sos de smantana etc.); dulceata pe paine; porumbul de orice fel, fiert sau copt; mazarea gatita etc.

Sa fim clare: nu toate femeile au nevoie sa nu manance ce am scris mai sus. Insa cele care sunt supraponderale, ar trebui sa le uite sau sa le consume foarte rar, foarte putin. Si cand calca stramb, sa calce pentru ce le place eventual cel mai mult, nu pentru o salata fals-sanatoasa. Si… poate va ganditi de doua ori inainte sa mergeti la operatie, daca aveti de dat pana in 40 de kg jos. Se poate si altfel. Iar corpul ferm, armonios, cu muschi frumos reliefati, se obtine numai prin sport de 3 ori pe saptamana.

Atentie!

Am cunoscut, acum vreo sase luni, o femeie absolut superba. Frumoasa, foarte bine imbracata, cu familie si cariere aparent perfecte. Nu am vazut-o niciodata cu pielea la vedere si, intr-un final am aflat de ce: a slabit peste 50 de kg intr-un an, in urma unei operatii de micsorare a stomacului si are nevoie de inca o operatie de eliminare a surplusului de piele ramas.

Numai ca nu aici este interesul micii mele povestiri. Doamna X, sa ii zicem, a crezut ca in urma operatiei si slabirii, i se vor rezolva, ca prin miracol, toate problemele. Iat-o, azi, cu adevarat frumoasa si feminina, dar cu un sot la fel de rece si distant ca in perioada obezitatii ei… si ce face ea? Mananca, din nou. Nu mai poate sa ingurgiteze mult, pentru ca are stomacul mic. Insa tot a reusit sa se ingrase 5 kg in mai putin de 2 luni. Mai are 45 si se intoarce la obezitatea de acum un an. Vi se pare mult? 45 de kg se adauga, in realitate, foarte repede…

Morala: schimbarea este posibila, dar dainuie numai daca te lupti in fiecare zi sa o mentii. Iar frumusetea nu aduce fericirea – dar nici nu strica sa incerci sa o pastrezi…