M-am intors

Dragi prietene,

Aproape ca am sters de vreo 2-3 ori blogul si apoi am decis totusi sa il las. Nu am mai intrat aici de atat de mult timp, incat am pierdut vreun sfert de ora de incercari sa reusesc sa imi amintesc parola ca sa pot edita ceva. Cand am intrat, am paralizat: in afara a vreo 10 comentarii de sters (si care au fost, dupa cum vedeti, sterse), am gasit si o medie de 300 de vizite pe zi, in ciuda faptului ca eu nu am mai publicat absolut nimic de mult timp. 300 este putin comparativ cu 1200, cat ajunsese blogul sa inregistreze zilnic in urma cu cativa ani, dar este enorm pentru un blog unde nu se scrie si unde nu se prezinta nimic in sistem de barter. Pentru voi, dragi prietene care sunteti zilnic aici, am decis sa revin. Sper, sincer, sa nu va plictisesc si sa fiu la inaltimea asteptarilor voastre.

In afara sa trec la lucruri serioase, adica la un post separat despre cosmeticale and stuff, dati-mi voie sa va spun cateva cuvinte despre fetele cu care am inceput in 2008 acest blog:

• Becky nu mai scrie de mult, are un alt drum personal, care a implicat multiple transformari de familie, mai ales un divort si o fetita la fel de frumoasa ca o mica Ileana Cosanzeana cu plete de abanos;
• Jane si Gabrielle au emigrat: Jane este expata corporatista pe alt continent, impreuna cu toata familia, iar Gabrielle a finalizat, la randul ei, doctoratul in afara Europei si se pregateste si de nunta;
• Coquette este logodita si bate muntii cu viitorul sot – adica ii bate la propriu, caci asta-vara au cucerit Mont Blanc-ul;
• Xela are o fetita minunata si un sot extrem de intelegator cu cele n pasiuni si proiecte care o tin in fiecare noapte treaza pana la 3 a.m., in mod frecvent (stiu ca asa este, pentru ca acelea sunt orele la care imi da mail-uri pline de idei si de solutii).

Ne-am luat toate cu viata, cum am mai scris aici. Nu stiu cat de multa atentie mai acordam beauty-ului, care a devenit rutina, dar stiu sigur ca am iubit toate acest blog, nascut intr-o seara la mine in living la un pahar de vin. Poate ca era timpul sa ne intorcem. Momentan, revin doar eu. Cine stie insa daca nu si-or face iar timp si dragele mele prietene? Doua oceane nu sunt musai o distanta prea mare, iar copiii sunt mai degraba o sursa de inspiratie.

Ma bucur ca v-am regasit, va multumesc ca sunteti inca aici si Sarbatori fericite!