Reduceri, reduceri, reduceri

M-am saturat de reduceri. Daca in urma cu 2 ani ma fascinau, in ultimul timp nu ma mai atrag deloc. De ce? Pentru ca sunt peste tot. Reducerea TVA-ului pentru o masina noua. Reducere pentru orice asigurare a bunurilor. Reducere la produsele electrocasnice. Reduceri de pana la 75% pentru haine, pantofi, cosmetice… Asta nu imi spune decat ca produsele pe care le cumparam in mod normal au o valoare cu muuult mai mica decat cea la care le achizitionam. Nu e o noutate insa ma deranjaza sa mi se urle asta in fata. Mi-am luat o pereche de sandale cu 160 lei, reduse de la 400 lei. E clar ca ele nu intra in magazin la mai mult de 60 lei… Mi-am luat un fond de ten redus cu 80 lei, o rochita redusa cu 60%. Si la coafor e o promotie speciala, primesti un sampon si o masca de par daca te vopsesti de 2 ori in 2 luni.

Am fost de curand la Charlotte M., la recomandarea Mirandei. In timp ce imi savuram cafeaua alaturi de vanzatoare, o alta clienta a intrat in magazin si a intrebat instant daca magazinul nu face reduceri ca doar e orasul plin… Fata i-a raspuns prompt ca nu prea este posibila practica reducerilor pentru ca valoarea initiala a bijuteriilor este destul de mare iar preturile sunt deja accesibile tuturor. Si asa si este. M-am bucurat sa imi cumpar un colier de inspiratie orientala cu 100 lei.

Mi-e clar ca reducerile stimuleaza consumul si consumatorii bulversati de criza economica. Dar ne educa prost si ne creaza asteptari nefundamentate. Sunt curioasa cand si cum se vor linisti apele… Pana atunci, nu pot decat sa va spun ca e perioada optima pentru strans provizii.

Anunțuri

Cum de nu rezistă culoarea??

… se întreabă multe doamne şi domnişoare, atunci când discută despre părul vopsit. Întrebare legitimă, de altfel, având în vedere zecile de reclame tv care ne promit strălucire timp de 6 saptamâni şi acoperirea completă a firelor albe.
Problema, din punctul meu de vedere, nu se reduce la vopseaua pe care o folosim, ci la produsele utilizate pentru a îngriji podoaba capilară. Efectele unei operaţii de lipoabsorbţii, oricât de reuşită ar fi ea, ar putea deveni invizibile dacă nu urmăm un regim alimentar strict ulterior. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul părului. În zadar investim o dată pe lună câteva milioane bune pentru a obţine o culoare frumoasă, dacă ulterior ne spălăm pe cap cu un şampon care este suficent de concentrat pentru a înlătura şi petele de grăsime de pe o faţă de masă. Şi chiar nu glumesc când spun asta…

În urmă cu câţiva ani, am avut peste 10 culori şi nuanţe pe cap, de la negru la galben pui, ca urmare a unui eşec în aplicarea vopselei. Azi ştiu că blondul-sable nu prea se poate obţine pornind de la o bază închisă, de una singură acasă.

blonda-main

Nu fac apologia saloanelor scumpe. Am prietene care se vopsesc singure şi arată super. Pentru a arăta impecabil săptămâni de-a rândul însă, este esenţial un şampon care nu înlătură culoarea, ba chiar o accentuează prin reflexe. La fel, o mască pentru refacerea părului vopsit ne scapă de efectul de păr casant, vizibil pe la a IV-a săptămână după colorare.

Pentru că frumuseţea nu este o acţiune punctuală, ci un efort permanent… din păcate…

Meli Melo si rererebrand-uiala!

Stiu ca spiritele s-au incins un pic cand a venit vorba de Meli Melo intr-un post anterior. Fara sa imi doresc sa atrag pareri pro sau contra celebrului lant de magazine de accesorii, trebuie sa va marturisesc ca pe mine Melo Melo ma uimeste in fiecare zi. Nu cumpar nimic din aceste magazine de ani buni. Intru insa din cand in cand in cate un magazinas pentru ca ma frapeaza numarul mare de cliente fidele.

In ultimul an Melo Melo si-a schimbat identitatea vizuala si tehnicile de merchandise de vreo 3 ori. Dupa ce am vazut site-ul si machetele plasate in diverse reviste, m-am gandit ca in sfarsit lucrurile s-au linistit si prin ograda bijutierilor fantezie. Dar cand azi am zarit  in Piata Romana sigla Meli Melo frumos pictata in alb si negru, nu am putut sa ma abtin sa nu intru in magazin. O vanzatoare prea politicoasa m-a intampinat cu clasicul Bine ati venit la Melo Melo… Doriti un cosulet? cosulet

M-am simtit prost pentru biata fata care e obligata sa spuna replica asta rasuflata de zeci de ori in fiecare zi, asa ca i-am raspuns la fel de politicos. M-am uitat un pic la noua colectie si am intrebat-o pe domnisoara vanzatoare din ce materiale sunt confectionate bijuteriile. Mi-a spus ca sunt din plastic si metal(!). Am insistat si am intrebat si despre ce metal e vorba… La intrebarea asta s-a blocat si mi-a spus ca asta nu i s-a spus niciodata…

Altfel spus, compania se rerebrand-uieste iar vanzatoarele nu cunosc nici macar produsele din vitrine…

Mai mult chiar, in timp ce eu si alte 4 potentiale cliente ne vanzoleam prin magazin, in partea din spate a acestuia puteau fi admirati 7 saci mari din plastic – clasicii saci de gunoi – plini ochi cu bijuterii.

Dar fireste ca totul e perfect atunci cand sigla unui brand isi schimba culorile din 3 in 3 luni iar vanzatoarele te saluta cu zambetul pe buze!

Aparenţele nu pot înşela pentru mult timp

Şi nu mă refer la valori, comportamente sau alte minuni cand spun asta ci chiar la felul în care arătăm. Mult timp am crezut că un creion dermatograf face minuni. Ce poate fi mai simplu decât să conturezi bine 2 ochi mari şi albaştri? Kohl-ul a fost astfel nelipsit de pe faţa şi din poşeta mea timp de mulţi ani.

A venit însă şi momentul în care mi-am dat seama că indiferent cât mi-aş înnegri eu ochii, cearcănele tot se văd, ridurile fine încep să apară că deh, nu am cel mai sănătos regim de viaţă… Astfel – împinsă un pic de la spate de Miranda, trebuie să recunosc – am început să dau mult mai multă importanţă cremelor, măştilor, în general produselor de îngrijire, în favoarea celor de make-up.

Povestea mea este una fericită. Văd de multe ori pe stradă femei de toate vârstele machiate mai mult sau mai puţin agresiv iar sub straturile de fond de ten se vad acneea, diverse iritaţii, alergii… Nu cred că ar fi rău să începem să ne dăm seama că pe termen lung contează ce se află dincolo de make-up şi nu make-up-ul pe care îl folosim. Altfel spus, îngrijire înainte de toate!

Conversaţie de metrou

– Fată, văd că ai faţa pătată ca o puştoaică…

– Da, mi-am luat acu’ o cremă de la Avon să văd ce mi-o face ş’asta…

– Păi fată, de la Avon? Tu nu ştii că pe mâini poţi să-ţi dai cu orice da pă faţă, nu? Ce-i şi cu prostia asta de Avon?

– Am o vecină care aduce…

– Ce să aducă? Fată, eu de faţă îmi iau o cremă serioasă! Mă duc la Plafar, o întreb pe femeia de acolo ce îmi trebuie, femeia se uită, îmi dă, cumpăr şi plec cu crema! Nu mă dau cu toate prostiile din poze. Tu nu ştii că unele creme îţi fac rău şi se infectează?

Am asistat la conversaţia de mai sus azi, în metrou, între Romană şi Universitate. Protagonistele: două femei tuciulii, la vreo 40 ani. Pe moment m-au amuzat teribil. Pe drum spre casă, reamintindu-mi conversaţia, mi s-a reconfirmat că publicul feminin se educă în tainele îngrijirii şi sănătăţii. Şi mă bucur cu atât mai mult cu cât e vorba de o categorie socială la care nu m-aş fi aşteptat. Desigur, nu putem generaliza încă.

Luna martie, luna femeilor

Mereu m-am întrebat de ce luna martie este luna femeilor. De ce nu aprilie sau mai? Cunosc tradiţia şi semnificaţia mărţişorului, înţeleg asocierea acestora cu resurecţia valorilor şi a naturii. Dar totuşi, această dedicaţie specială a lunii martie mi se pare că şi-a pierdut mult din semnificaţie. Târgurile de mărţişoare sunt departe de a fi un exemplu al păstrării obiceiurilor străvechi. De la Romană şi până la Universitate abia am găsit 3-4 mărţişoare hand-made. Florile se vând la preţ special, şi aici nu mă refer în nici un caz la vreo reducere. Bărbaţii par să ne cumpere cadouri din obligaţie, nu din plăcere. Îi văd adesea cum intră timizi în vreun magazin de cosmetice şi întreabă de vreo cremă cu nume pe care nici nu l-au reţinut ca lumea.

Crăciunul, Mărţişorul, Dragobetele, toate s-au transformat încet şi sigur în sărbători ale comercianţilor lipsiţi de inspiraţie. Îmi amintesc cum mi-am surprins prietenii de sex masculin discutând în urmă cu ceva timp despre Triunghiul Bermudelor – 14 februarie – 1 martie – 8 martie. Pe moment m-am amuzat copios dar în ansamblu e trist ce se întâmplă.

Deşi sărbătorile cliseistice ne ancorează într-un real unanim acceptat, mă întreb cum am putea să le depăşim păstrând totuşi farmecul lor care ar trebui să fie aparte.

Vedetele saloanelor de înfrumuseţare

Fiecare salon de înfrumuseţare are vedeta lui. Mereu există un X sau o Z care este cel mai cunoscut(ă) angajat(ă) al salonului. Mihai, hair-stylist-ul cu cele mai multe cliente, Mariana care are cea mai uşoară mână la epilat, Miruna, care pune cele mai frumoase unghii false… Pentru că am câteva saloane preferate, am avut ocazia să observ cum sunt ţesute prieteniile şi invidiile în saloanele de înfrumuseţare. Lucrurile nu sunt cu nimic diferite faţă de un alt tip de organizaţie.

Ca şi clientă, recunosc, mă înţeleg întotdeauna bine cu personajele-vedetă ale saloanelor. Intru destul de uşor, chiar fără programare, pe mâinile celor mai destoinici oameni care se ocupa exemplar de felul în care arăt. Tot ca şi clientă, recunosc că nu aceşti oameni sunt cei care îmi fac ziua frumoasă la salon. Oamenii care pentru mine sunt vedete sunt cei pe care majoritatea doamnelor îi ignoră: persoanele care aspiră abia la rolul de expert.

La salonul la care am fost azi există 2 astfel de persoane: Marin şi Ionela. Marin este băiatul care mă spală pe cap, îmi face masaj 30 minute şi se bucură de fiecare dată când hair- stilista îl lasă chiar să îmi aplice vopseaua pe păr.

Ionela este fata care stă la recepţie, face programări şi cunoaşte perfect toate produsele de înfrumiseţare şi styling din salon. Nu doar le cunoaşte, dar le recomandă clientelor exact itemii de care au nevoie.

Cred că admiraţia mea pentru cei doi nu se naşte neapărat din calitatea muncii lor, ci din entuziasmul specific începuturilor. Sper ca Marin şi Ionela să nu uite prea curând că drumul e mereu mai interesant decât destinaţia.