Placerea e a mea

S-a terminat cu vremurile cand nu mai aveam timp de nimic, cand ziua era o perpetua negociere pentru a bifa cat mai multe, ca si cum nu mai exista si maine. Spuneti-mi cine nu s-a simtit vinovata sa plece de la serviciu la 17.30 pentru un coafor, o intalnire cu prietenele sau poate sa ajunga pana la o programare la doctor. Mie mi s-a intamplat foarte des, asa cum ma ambitionam la fel de des de altfel ca totul sa fie perfect, sa reusesc tot ce-mi propun si sa am control absolut asupra vietii mele.

S-a terminat. In momentul in care am hotarat sa nu mai fie asa, am gasit motive obiective, le-am exprimat si chiar am observat ca lumea nu s-a prabusit in jurul meu. Sotul meu sta cu copii cand am nevoie si chiar ma cearta daca nu ma tin de programul MEU, sau daca ma plang ca nu s-a terminat sedinta la timp. Rezultat, acum ajung la sala cel putin de 2 ori pe saptamana. Asta are ca si efect sa ma simt mult mai bine din punct de vedere fizic, deci imi da curaj sa fac si mai multe, inclusiv sa incep proiecte noi personale. Paradoxal. Dar cu mai putin stres inutil.

Va indemn sa-i obisnuiti pe cei din jur, oricine ar fi ei, ca placerea este a voastra. Din cand in cand.