Va vine sa credeti?

Sa spunem ca o cheama T. Are 41 de ani si de la 28, isi creste singura fata. Sotul a parasit-o imediat dupa botezul fiicei, pentru o domnisoara care nu era mama, grasa dupa nastere sau infiorator de cicalitoare, ca multe femei care incearca sa se acomodeze cu noul statut de fiinta ce a dat nastere unei alte fiinte.

Numai ea stie cum a trecut peste divort, partaj, luat de la capat cu un copil mic, lipsa vietii sociale. In toti acesti ani, „prietenele” i-au fost alaturi: „Vai tu, draga, ce nenorocit, cum de l-ai suportat… dar tu esti puternica, draga, sa rezisti pentru minunea ta de copil” etc.

La nici 30 de ani, sarise la 90 de kg. Asa este la depresie, mananci. Si mananci cutii de inghetata, si salam, si sarmale, sa fie. Ca oricum nu este viata si pentru tine. La 35 de ani, avea 120 de kg. La 38, cand am cunoscut-o eu la un salon de beauty si mi-a povestit ce v-am spus mai sus, avea 142 de kg.

Azi, are 41 de ani, 80 de kg si foarte multa feminitate… la o piele ferma, intretinuta in acesti ultimi trei ani de dieta si sport, pusa in valoare de rochii vesele, colorate, care recupereaza un deceniu de tristete. Pe zi ce trece, mi se pare (si asa este) tot mai frumoasa. Si stiti ceva? „Prietenele” nu ii mai sunt alaturi – ca doar era mai interesanta grasa, nefericita, umila si social ratata, cu toata cariera ei de succes si copilul bine crescut. Insa acum, cu silueta, feminina, indrazneata… bleah!

Din punctul meu de vedere, bleah fata de ele, „prietenele”… Nu iti este prieten numai cel care iti este mai declarat sau nu la rau, ci si la bine. Insa trebuie remarcat ca renasterea din propria cenusa este cu siguranta o lupta pe cont propriu, in cele din urma. Prietena mea a slabit 62 de kg in trei ani, cu regim si sport, fara operatie. Insa, cel mai important, si-a recuperat viata. Iar cea mai fericita persoana de aceasta schimbare nu este ea ci… ati ghicit, nu? Fetita ei – care are acum modelul de viata si curaj chiar in fata.

In atentia naivelor

– Vai, draga, cat poti sa arati de bine! Doamne, dar tu nu mai imbatranesti?!

– Vai, tu, esti prea draguta! Dar nu am facut nimic, asa sunt eu…

– Si totusi, arati atat de bine! Ai tu un secret, ceva…

– Vai, tu, nici un secret. Dorm 8 ore in fiecare noapte , ma spal cu Clearasil si sa stii, tu, ca face minuni crema Gerovital.

Mda. Doamna cu Clearasilul si Gerovitalul are 40 de ani, arata de 30 si, trei zile mai devreme de discutia cu pricina, isi injectase la un dermatolog celebru din Bucuresti, un cocktail de botox si/sau acid hialuronic. Insa, desigur, arata atat de tanara si de odihnita pentru ca doarme 8 ore pe noapte, nu pentru ca botoxul tine pielea in loc iar acidul hialuronic o „reurca” pe formele din tinerete.

Pe scurt, pentru fetele credule: nu arata aproape nimeni la 40 ca la 30 sau 28 fara mari eforturi – inainte de orice, financiare. Insa, desigur, nu mai transpiram pentru ca brusc ni s-a reglat metabolismul ( a spus cineva ceva de botox in axila?! desigur, nu!); nu ne mai ingrasam pentru ca, iarasi, corpul nostru este brusc mai delicat (nu pentru ca tinem regim in disperare) etc.  Ihim.

Feminin

Nu am fost ceea ce se numeste „o fiinta feminina” nicicand in tineretea mea timpurie. Desi frumoasa, nu ma simteam asa. Desi inteligenta, nu ma credeam asa. Nici acum nu ma cred nici frumoasa si nici desteapta, dar sunt destul de multumita de mixul final.

Imi place sa ma ingrijesc si sa imi sprijin prietenele care au nevoie sa se regaseasca pe acest drum al increderii in sine si al zambetului catre frumos. Am o amica careia i-am creat tinute pe care le-am fotografiat si le-am catalogat, pentru a sti cum sa se imbrace… pana a invatat si si-a insusit suficiente incat sa imi dea azi mici lectii de creativitate si stil :). Imi place sa impartasesc si imi amintesc mereu tot ce am invatat de la o femeie, pentru mine, dincolo de descrieri: mama mea. Feminitatea se invata, ca si frumusetea si gratia ori modestia. Si cat este de bine sa ai alaturi pe acest drum anevoios, un mentor, o prietena…

Nu are rost sa vorbim despre beauty daca nu credem in frumos, daca nu credem in noi – chiar si atunci cand ne este greu. Si stiti de ce? Pentru ca dupa furtuna rasare intotdeauna soarele.

Cum sa fim mai frumoase

M-am uitat rapid prin zona tehnica a blogului si am vazut ca am avut, in ultimele zile, mai multi utilizatori care au venit din Google, dupa ce au tastat „cum sa fiu mai frumoasa”. Doamne, ce presiune este pe noi in prezent, ca femei, daca avem nevoie sa ne sfatuim cu taica Google cum sa fim mai belle, beautiful, schon si cum s-o fi zicand in multe alte limbi.

Dragelor, eu cred, sincer, ca suntem frumoase atunci cand suntem fericite. Punct.

Numai ca fericirea se masoara in clipe si nu in ani… asa ca incercam sa o mimam. Frumusetea construita – ne-o datoram noua insine, pentru toate momentele cand am muncit, am renuntat la noi, am suferit. Bine ar fi sa o transformam in frumusete naturala, in fericire… Cand ati iubit ultima oara din tot sufletul si ati simtit ca sunteti si mai iubite decat atat?

Ce ma face sa fiu frumoasa

O prietena mi-a spus azi ca arat minunat, ca am fata stralucitoare, ca, drept urmare, ce mi-am facut???! Pai… sport, zi de zi. Vopsit la coafor. Si, foarte important, am avut parte de o supriza de la un barbat langa care am cunoscut iubirea. So, fetelor, frumusetea vine cand ne multumim si ne bucuram de ce avem, cand apreciem o clipa de dragoste si cand avem grija de noi. Insa, fireste, acompaniate, toate cele de mai sus, de un parfum bun, de un ruj irezistibil si de niste sandale mortale! 😀

Regim sanatos si delicios

994_____chou_fleur_403

Face bine la cosuri, riduri si kg in plus – si, implict, la stima de sine. Nu este vreo crema, ci o leguma. Se numeste conopida si este pe nedrept neglijata, desi are atat de putine calorii si atat de multe beneficii.

Varianta de dieta cea mai cunoscuta este cea a conopidei fierte si mancate cu iaurt. Este banala si cam aduce a copie palida a faimoasei retete de conopida gratinata cu smantana si cascaval la cuptor.

Aseara am descoperit insa, la o buna prietena, o alta varianta, care m-a cucerit la propriu. Pe platou puneti conopida cruda, castravete si rosii cherry, asortate cu un sos demential: iaurt, putin ulei de masline, menta proaspata, o gura de lamaie, sare, piper si o boare de usturoi. Viata ia forme unduitoare eco in asemenea cazuri si parca iti revine cheful de masaje, cellu, sala si alte bazaconii cotidiene de beauty! 🙂

PS Reteta de mai sus nu este destinata, in mod evident, carnivorelor.Pe acestea le sfatuiesc sa innabuse piept de pui in lamaie si ulei de porumb, cu putina ceapa, o capatana de usturoi, iar la final cu un iaurt de baut si menta proaspata, sare si piper dupa gust. Daca ati pus de la inceput si putin ardei gras, mancarea este minunata atat calda, cat si rece – si dietetica.

By Miranda le chef, ca sa zic astfel 😉

Amintiri

 

kohl-traditionalAm avut ocazia sa calatoresc mult.

O persoana foarte draga m-a invatat ce este un hammam si cum sa ma machiez cu kohl traditional (in recipient argintat, cu un betisor argintat si continut din pulbere neagra – nu creionul denumit pe nedrept cuvant tot kohl). Tot intr-o asemenea calatorie am fost pensata cu ata si epilata cu zahar. Nu a fost neaparat mai bine, cat exotic. Intr-un cuvant, altfel. Si la fel de eficient ca si cu produsele moderne.

Lumea Maghrebului este fascinanta prin cultul pentru frumos, la nivelul claselor sociale superioare. Si prin tehnicile care amintesc de poezie cand te ingrijesti. Nu ma mira nebunia de acum legata de arganul marocan.

Ma mira ca a ajuns la noi atat de tarziu… si de aceea ma mai duc uneori pe www.casetacubijuterii.ro, sa admir bijuteriile cu parfum de lume de nordul Africii.

Frumusetea care nu e cosmopolita, pentru mine nu e frumusete.

Vedetele saloanelor de înfrumuseţare

Fiecare salon de înfrumuseţare are vedeta lui. Mereu există un X sau o Z care este cel mai cunoscut(ă) angajat(ă) al salonului. Mihai, hair-stylist-ul cu cele mai multe cliente, Mariana care are cea mai uşoară mână la epilat, Miruna, care pune cele mai frumoase unghii false… Pentru că am câteva saloane preferate, am avut ocazia să observ cum sunt ţesute prieteniile şi invidiile în saloanele de înfrumuseţare. Lucrurile nu sunt cu nimic diferite faţă de un alt tip de organizaţie.

Ca şi clientă, recunosc, mă înţeleg întotdeauna bine cu personajele-vedetă ale saloanelor. Intru destul de uşor, chiar fără programare, pe mâinile celor mai destoinici oameni care se ocupa exemplar de felul în care arăt. Tot ca şi clientă, recunosc că nu aceşti oameni sunt cei care îmi fac ziua frumoasă la salon. Oamenii care pentru mine sunt vedete sunt cei pe care majoritatea doamnelor îi ignoră: persoanele care aspiră abia la rolul de expert.

La salonul la care am fost azi există 2 astfel de persoane: Marin şi Ionela. Marin este băiatul care mă spală pe cap, îmi face masaj 30 minute şi se bucură de fiecare dată când hair- stilista îl lasă chiar să îmi aplice vopseaua pe păr.

Ionela este fata care stă la recepţie, face programări şi cunoaşte perfect toate produsele de înfrumiseţare şi styling din salon. Nu doar le cunoaşte, dar le recomandă clientelor exact itemii de care au nevoie.

Cred că admiraţia mea pentru cei doi nu se naşte neapărat din calitatea muncii lor, ci din entuziasmul specific începuturilor. Sper ca Marin şi Ionela să nu uite prea curând că drumul e mereu mai interesant decât destinaţia.

Frumuseţea în vremuri de criză

Reală sau închipuită, criza economică afectează, se pare, toate industriile. Desigur, şi companiile producătoare de produse destinate îngrijirii şi frumuseţii sunt afectate de criza economică. În urma unor discuţii cu mai multe prietene, aş putea concluziona că persoanele care ţin la felul în care arată şi felul în care se simt în corpul lor nu vor renunţa la asta pentru că un euro a depăşit 4,3 lei. Eu aş fi de acord cu această concluzie pentru că numărul produselor mele de beauty nu a scăzut deloc iar timpul pe care îl aloc acestor aspecte nu s-a modificat de nici un fel. Ce anume mă contrazice? Saloanele aerisite, uşurinţa realizării unei progrmări la Perfect Nails, rafturile pline de reduceri şi numărul mic al cumpărătoarelor. În schimb, dobânzile mari pentru depozite par să atragă publicul feminin. Azi, în sucursala ING de la Romană am văzut trei doamne care au deschis conturi de economii. Să fie oare o perioadă în care frumuseţea a intrat în criză? Sau o perioadă în care doamnele îşi schimbă modul de a prioritiza lucrurile? Gândim raţional şi încercăm să raţionalizăm tabieturile noastre de zi cu zi? Cred că am nevoie de mai multe păreri pentru o concluzie finală.

Dincolo de frumusete

704_floare_iris_poze_flori1Dincolo de frumusete, este ideea de beauty. Beauty e vechi de cand lumea si are o inflorire nespusa mai ales cand cadem prada tentatiilor culinare sau stresului. In toate cazurile, cand derivam de la calea cea dreapta (fara tente moraliste sau religioase), avem momente de remuscare, de regrete, de intoarcere la beauty – adica la salon.
Ce poate face un salon? Acolo poti gasi, contra-cost, persoane care sa iti ridice moralul si respectul de sine: te maseaza, te penseaza, te vopsesc, de coafeaza, iti fac manichiura, te coconesc (in sensul de cocoon, nu de madama). Cat de bine poate fi… si cat de artificial! Departe, de fapt, de afisele frumos colorate cu flori care iti aduc natura prelucrata la borcan, in creme minune anti-rid…
Sunt clienta de saloane. Le ador. Ma simt rau la propriu cand am cate o saptamana in care nu ajung sa ma aranjez. Daca nu am manichiura facuta, ma dor unghiile. Daca nu sunt coafata, am senzatia ca sunt o ciuma plimbatoare prin traficul din Bucuresti.
Este asta paranoia? Nu cred. Este normalitate.
Problema este ca normalitatea vine acum din frustrare. Mama imi spunea ca in anii 80, prietenele ei mergeau la coafor pe principiul „fir-ar a naibii de viata, macar sa ma aranjez si eu, daca sotul meu e asa si pe dincolo!”. Acum, frustrarea s-a schimbat: este legata de job, de iluzii despre amor scufundate in Groapa Marianelor, despre amaraciune legata de pozitia sociala etc. Tot frustrari sunt. Iar beauty tot o premiere ramane, ca in anii 80, cand se numea comunist „infrumusetare”.
Toate revistele ne indeamna sa traim sanatos, riguros, in mod regulat. Numai ca nu reusim. Ramanem, majoritatea dintre noi, in varianta sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri. Asa cred ca a aparut notiunea de beauty: din nevoia de a colora viata, nu pentru ca frumusetea ar avea nevoie de artificii. Si pentru ca, vorba sloganului si cum am spus pe blog, meritam… nu-i asa?