Despre tunsori si moda

Dilemele Xelei

Am revenit dupa o lunga absenta – de fapt mai multe absente, de diverse tipuri. Fiind dornica de schimbari, as vrea sa ma tund cumva, mai altfel… Problema este ca am constatat ca mai toata lumea a inceput sa se tunda la fel, sa fie la „moda”. Intamplator, imi place noul look – sau mai vechiul… – dar nu vreau sa fiu la fel ca toata lumea. Nu stiu ce sa fac, cum sa ma tund. As avea nevoie de idei de tunsori simpatice, mai originale dar nu pretentioase.
Ca lucrurile sa fie si mai complicate, coafeza mea a disparut din orizontul meu. Nu stiu unde si la cine sa merg, mai ales ca am constatat ca in general coafezele nu sunt dornice sa incerce lucruri noi, parca in fiecare sezon invata sa tunda numai intr-un fel, considerat ca fiind de bon-ton, si nu vor sa faca altceva. Daca totusi isi iau inima in dinti si incearca nu le iese. Niciodata nu am inteles aceasta atitudine. Ar fi fost de asteptat ca dimpotriva, coafezele – „hair stilistii” ca sa fim in pas cu timpurile – sa fie primii care sa doreasca sa realizeze tunsori originale. Dar se pare ca, dimpotriva, ei sunt cei mai reticenti la nou.

Reclame

Ce minuni face coafeza mea…

Azi, la supermarket, un pusti de vreo 25 de ani, de la casa, frumusel foc, a flirtat cu mine pe fata! Abia dupa ce am plecat, am realizat de ce: eram proaspat coafata, dar in stil mai neingrijit (stiti voi, cica „natural”), deci, frumusica, me too… Minunile periei si foehnului 😉

Coaforul din baie

Vreau sa invat, macar partial, sa ma coafez singura. Motivul este absolut prozaic: in concedii am parul pe post de matura in toate fotografiile, de vreme ce nu apuc sa il aranjez intr-un mod profesional decat rar si, de regula, la mult prea multi bani, pe care as putea sa ii economisesc sau sa ii cheltuiesc in mod mai placut. Mi-am cumparat spuma, ceara, fixativ, placa. As vrea si o perie rotativa, dar singura pe care am gasit-o la Domo este o Rowenta ce mi s-a parut scumpa si fragila. Bigudiurile nu sunt deloc o optiune, caci am parul foarte aspru si des si nu se aranjeaza deloc asa… Voi ce ustensile folositi? 🙂

Par…

Daca nu e coafura, cam nimic nu este. Adica degeaba ai machiaj, rochie, pantofi, daca parul nu sta in nici un fel.

De aceea nu pot pricepe de ce fetele din consultanta nu sunt coafate minim cand vin la clienti in audit. Scuza cotidiana este lipsa timpului. Numai ca a merge la coafor pentru un spalat si un retus costa maxim 50 lei si dureaza cel mult o ora, cam cat se pierde la cafele si tigari… Si pe luna duce la cheltuieli de cca. 250-400 lei, acceptabil la salarii de la 600 euro in sus. Pacat, caci rochia de la Dika nu se pune bine in evidenta (si nici silueta!) cu o coada de cal foarte neglijenta si un fir de par neingrijit… :(. Chiar daca a avea o coada de cal poate fi, de multe ori, simbol al elegantei si firescului (numai ca putine suntem cele care stim sa facem cozi atat de frumoase si de „firesti”)…

Putin off topic: am avut constant probleme cu matreata, iar sampoanele de profil (H&S, Klorane, L’Oreal) imi uscau parul teribil. Sunt deja doi ani de cand am scapat de aceasta grija –  adica de cand ma spal numai cu Wella Professionals. Poate va este util de stiut, mie mi se par produse foarte bune.

Inca un pont. Daca totusi nu aveti cum sa spalati parul, o solutie de o zi cu adevarat eficienta este samponul solid de la Klorane, va scoate in mod real din impas. Mi se pare insa prea scump si as vota, daca este de ales, pentru un mers rapid la cel mai apropiat coafor :). Aveti pareri mai detaliate si aici.


Nu radeti!

Luni, 7.20  a.m.:

Cumnata mea se coafeaza singura si ii sta foarte bine. Azi am vrut sa nu mai trezesc la 6 sa fiu la 7 la Igiena pentru un aranjat, asa ca am rugat-o aseara sa ma ajute… zis si facut. Si-a dat toata osteneala, chin si pentru ea, chin si pentru mine: moate (sunt din cauciuc acum, moderne!), spuma, fixativ, somn chinuit pentru mine. M-am simtit din nou in a 9-a, cand ma pregateam de chefurile de sambata cu gasca de la a 11-a D.

Nu a iesit grozav. Pacat de munca – si iar imi prind parul in coada. Morala? Daca parul este prost, tratati-l la salon – la salonul unde va iese coafura, ca la unele nu este aranjat nici macar cat de noi acasa, pe moate.

De prin saloane

cosmeticaSunt adepta 100% a urmarii cosmeticienei favorite pe la locurile ei de munca. De n ori, in saloane cu pretentii, am gasit personal mediu, pentru ca acela a fost disponibil in momentul angajarilor. Iar personalul de top, de multe ori se mai si plimba, pentru ca nu ii convin programul, salariul si multe altele. De atatia ani, schimb saloane, cosmeticiene, hair stylisti… ca m-am si saturat.

De multe ori, am dat, in saloane de Cellu, cu pretentii, peste baieti care facusera inainte masaj la Obor (si care au facut apoi, de la caz la caz, bine sau nu, Cellu).

La fel cu cosmeticienele: pe cuvant, la epilat, conteaza numai tehnica, „mana”. In rest… durere, pudra talc, muzica Buddha Bar in surdina si eu amarata pe patul cosmetic. Cea mai durabila coafura mi-o face, in continuare, doamna Lenus de la Igiena. Nu imi vopsesc insa parul la dumneai si nici nu il tund :D.

Ingrijirea parului acasa

M-a cuprins si pe mine isteria fricii de criza economica. Mai in gluma, mai in serios, mi-am luat din Sensiblu un balsam de par Herbosophy, facut in Cehia – si imi place foarte mult, are efecte similare cu Klorane, dar e la jumatate din pret. In fine, m-am oprit la samponul Schwartzkopf Professionnel si incerc sa nu imbacsesc parul cu nimic cand nu apuc sa ajung la coafor si il port simplu in coada de cal (parul meu este foarte aspru, des vopsit si coafat uzual, asa ca faza cu coada de cal nu e cea mai fericita varianta). Folosesc un spray de par de tip „milky” de la Wella sa il fac mai moale et voila! Insa raman la parerea ca ingrijirea acasa e… ca si cum nu ar fi. Din pacate…