Dependenta de blogging

Bonsoir de Paris, unde sunt pentru doua zile de relaxare si acum, cu parul valvoi dupa dus si dupa ce am adulmecat pe geam cat de racoare este (si este si nu este…), inainte sa ies, am intrat putin online. Este clar, sunt dependenta de blogging :D.

Stau in zona Place de Clichy (nu va ganditi la prostii, ca sunt in aria boema, nu in cea plina de turisti invartitori in jurul elicei de la Moulin Rouge) si in seara asta, ca de fiecare data cand vin aici, ma voi rasfata la o poveste buna cu amici intr-un restaurant japonez.  Oui, mesdames, ma simt ca in vacanta, desi nu e chiar asa. M-am plimbat prin librarii, am luat niste accesorii mai aparte (bunica-mea va zice iar ca am dat banii pe genti de panza fara valoare) si, da, sa nu va vina sa credeti, am facut shopping la minim, doar putin Camaieu si Promod… si cateva cosmetice. 

Sunt foarte incantata de noul parfum Chantal Thomass, Osez-moi, foarte fructat si senzual. Este acum in editie limitata la Sephora (nu stiu daca a aparut si in Romania) si costa 64 de euro la 50 ml, absolut decent pentru o aroma noua. Aveam dubii daca merita, pentru ca Chantal Thomass e celebra pentru lenjerie, dar uite ca i-a iesit si parfumul ok.

Parca vad in viitor o crema anticelulitica de tip elixir de la Iulia Dobrin pentru I.D. Sarierri, pe principiul copy and adapt…

Reclame

Prietene virtuale

Am facut acest blog dintr-un pariu la o sticla de apa minerala si un taboule libanez cu prietenele mele. Scriem de drag, cand putem, cum putem. Nu i-am facut promovare deloc. Si vad totusi cum traficul creste incet, dar sigur si cum unele dintre voi ne-ati devenit prietene virtuale, fie ca ne-ati trecut in blogroll, fie ca ne scrieti mesaje aici. Este emotionant si va multumesc tuturor. Iar daca experientele noastre va sunt de folos, nu pot decat sa ma bucur. Insa ma bucura si mai mult ca impartasiti cu noi experientele voastre.

Dragi prietene virtuale, povestea mea de azi este una cu talc pentru domnii manageri de magazine. Sau, cu un alt titlu, „Cand trainingul vanzatoarelor e facut sa fie”.

clarins-la-sephora-paris

Clarins in Sephora, Champs Elysees, Paris

Sa zicem, ca intr-o zi, subsemnata s-a dus in Sephora, glont la raftul cu Clarins, unde era o saracie cumplita, comparativ cu ce sunt invatata sa gasesc la Paris. Din 5 produse cautate, am gasit unul singur. Am silabisit numele complete a ce cautam sau variantele similare de la alte firme (vedeti ca vanzatoarele din Romania, de obicei, nu inteleg pronuntia a la francaise, mai bine stalciti denumirile in furculision englezist). Domnisoarele incercau, in disperare de cauza, sa imi vanda cu totul altceva ca efecte sau nivel de calitate, de mi-am iesit din pepeni.

De fapt, nu aveau nici o vina, saracele, ca nu le-a spus nimeni ca, in Sephora, vin doua categorii de clienti: cei care merg in Sephora afara si nu au chef de discutii inutile, respectiv cei pierduti carora pot incerca sa le bage diverse pe gat. Si de unde voiam sa cheltuiesc ceva bani, am ajuns sa imi spun ca oricum voi pleca curand in strainatate si imi fac proviziile acolo. Insa ratiunea mea a triumfat doar partial, caci am luat, totusi, un parfum.

Cu amaraciune, cred ca trebuie sa punem, macar intre noi, punctul pe i: piata de beauty din Romania este far, far away de maturitate ca deservire…