Pe val: tendinta vintage

Sunt nenumarate bloguri despre vintage. Este la moda si pare extrem de stilat, departe de second hand-urile anilor 90, cand eram mult mai sarace. Euforia vintage nu a cuprins numai Romania, este un trend mondial clar, care afecteaza toate grupele de varsta, incepand chiar cu adolescentele.
La origine, termenul de „vintage” este un anglicism, referindu-se la vinurile sau bauturile spirtuoase foarte vechi. Intre timp, a ajuns sa insemne piese care au marcat un moment al modei, cel mai tarziu la finele anilor 80, inceputul anilor 90. Asta inseamna ca nu orice bluza din anii 70 este vintage, decat daca este de casa de moda si a insemnat realmente ceva pentru evolutia modei.
Drept urmare, cuvantul este arhiutilizat si, practic, despuiat de sensul care ii da noblete. La originea fenomenului vintage din moda stau chiar super top modelele anilor 90, Naomi Campbell si Kate Moss, care au inceput sa poarte asemenea haine la evenimente speciale. Totusi, a fost nevoie de aproape un deceniu ca vintage-ul sa ia aripi, odata cu aparitia la Oscarurile din 2001 a Juliei Roberts intr-o rochie Valentino din 1992.
vintage Drept urmare, ce inseamna a purta vintage?
Cred ca sunt cateva elemente care definesc fenomenul in sine:
1. curajul de a purta haine care „au o istorie”;
2. curajul de a mixa, de a reinterpreta, de se juca;
3. curajul de cauta, de a negocia, de a gasi chilipiruri de calitate.
In toate situatiile, pentru mine, pasionatele de vintage cauta sa se defineasca prin curaj.
De unde se poate cumpara vintage? Nu sunt o pasionata reala a trendului, deci nu am cautat cu atentie pe blogurile romanesti, desi stiu ca abunda.
La cat m-am uitat, insa, nu am gasit piese care sa ma fascineze, gen rochii de seara din anii 30 (va dati cat de fabulos poate arata o piesa Lanvin impecabil pastrata, asa cum au starurile?), nici haine din anii 50-60 (moda in Romania atunci mai mult nu era, daca ne gandim totusi la perioada istorica)…
Insa in Paris, Londra si New York, daca aveti drum de sarbatori, sunt „n” magazine de profil, dati numai un search pe Google si veti ajunge in paradisul vintage-ului!

Reclame

Cadouri pentru barbati

Cred ca nimeni nu trebuie sa se planga de marea varietate de produse care sunt oferite pe piata pentru femei. Poti gasi pentru toate gusturile, poti sa pui (aproape) orice criteriu de selectie. Pana la urma tot se gaseste ceva. Iar daca este sa vorbim de cadourile pentru femei – sigur este acolo un produs care se potriveste perfect pentru ocazie. Inspiratie trebuie, si cateodata putina rabdare…

In ceea ce priveste insa produsele pentru barbati, situatia este alta. Magazinele pentru barbati sunt mai terne, mai mici, cu o gama mult mai mica de produse. De altfel si modelele sunt mult mai putine, nu prea sunt multe elemente „fantezii”. Iar atunci cand trebuie sa cumperi un cadou (special cat de cat) pentru un barbat – dezastru…

Daca nu ai inspiratie si vrei sa vezi cam ce se gaseste, evident, te duci pe Google. Fie ca se cauta in romana sau in engleza, sugestiile oferite sunt aceleasi: bauturi „fine”, tigari de foi, accesorii „pentru baut”, stilouri si pixuri fitoase, ceasuri si mai fitoase si cam atat…  Mi-am intrebat si prietenii „Ce anume se poate da cadou ca sa ii faca placere, sa fie special?”.

Raspunsul primit a fost un gadget. Am cautat si din astea – cam bate vantul si in acest sector. Oare cine are nevoie de un alt GPS? De un alt device la calculator? De un al doilea exemplar din cine stie ce nazbataie pe care nici nu prea o foloseste?

Solutia ar sta in personalizare – sa gasesti obiectul potrivit pentru un moment / o situatie anume. Din pacate originalitatea nu poate sta in obiectul in sine ci in modul de prezentare, in construirea unei povesti in spatele cadoului. Ar fi simpatic sa putem face tot timpul asa, pentru ca si barbatii sa aiba parte de surprize placute. Sau poate sa ne apucam de tricotat? S-ar putea sa fie o solutie mai viabila decat magazinele…

Propun in calitate de clienta

Din pacate, in aceste zile am avut mai multe drumuri prin farmacii. Maslinuta mea a racit asa ca am avut de ce sa admir cu sarg batranelele care asteptau compensatele. In fine, totul e bine cand se termina cu bine.

Asa ca grijile mari odata trecute, am o propunere pentru domnii din farmacii: pachete complexe mama si copilul, adica la jumatate de pret o crema anti-vergeturi sau anti-celulitica alaturi de un pachet de pampersi. Nu sunt numai mama, sunt si femeie. Nu sunt doar femeie, sunt si mama. Ma simt bine fiind amandoua, deci imi astept promotia care sa ma fidelizeze, in sfarsit, oricarei farmacii – caci cardurile acelea ma enerveaza, sunt toate la fel. Pampersi cumpar oricum, la cremele minune incep insa sa am dubii, asa ca o promotie ar prinde foarte bine.

 

+  

 +

Ma gandesc, de exemplu, la un Galenic sau un Ivatherm anticelulitic gratuit pentru 3 pachete de Pampers.

Ma puteti considera drept clientul care da idei, daca sunt prima care beneficiaza de oferta (si daca cineva ia in calcul ideile mele).

Negocierea la raft

Am constatat cu uimire ca au inceput sa fie acceptate si la noi in tara negocierile! Si nu ma refer aici la deja prafuitele carduri de fidelitate, ci la negocierile de la raft. Da, ati citit bine. Nu doar la targ se negociaza pretul, ci si in magazinele scupe si cunoscute. Totul e sa avem tupeu si sa cerem o reducere.

Acum, daca mergi la Bata si cumperi doua perechi de pantofei, te poti lipi de o reducere de 20%, reducere pe care o primesti numai daca soliciti asa ceva… La fel se intampla si in diverse parfumerii.

Negocierile de la noi se situeaza undeva intre stilul grecesc – nascut din placerea de a negocia – si cel frantuzesc, originat in multumirea clientului de a primi un pret personalizat.

Daca aceste tehnici clare de fidelizare a consumatorilor se vor extinde sau nu, ramane de vazut. Faptul ca preturile de la raft sunt supraevaluate, stiam deja de mult. Ne ramane acum nu doar sa ne bucuram de reducerile de sezon, ci sa ne programam singure reducerile…

Shopping cu iz de medicamente

Am ajuns obosita rupta azi acasa. Pe drum, m-am oprit sa sarbatoresc un contract important prin cumpararea a trei perechi de pantofi si una de cizme (stiu ca pare exagerat, dar era ochioase, meritau si, in fine, nu rezist la incaltaminte). Dupa ce am parcat, am realizat ca mi s-a terminat samponul, ca nu mai am nici cine stie ce gel de dus… drept urmare, m-am oprit la HelpNet, unde am constatat, fireste, ca imi mai trebuie si lapte demachiant, creme etc.

Asa ca m-am dus tinta la raftul de dermatocosmetice. In care am incredere, sa fim bine intelesi, exceptand Vichy, care in Romania este de doi lei. Cosmeticiana mea spune ca nu ar avea acelasi procentaj de ingrediente active ca in Franta. Cert e ca nu da rezultate, spre deosebire de exact aceleasi produse, ca ambalaj, cumparate de mine de la Paris. Ma rog…

In seara asta, eu mi-am ales mai multe din gama Uriage (foarte tare, dar mare parte din produse nu se gasesc inca usor in Romania), am luat sa incerc si Skincode pentru ochi (ca de obicei, consiliere de tipul „cred ca vi s-ar potrivi si asta, dar si asta…” blabla). Ce ma enerveaza insa cu tarie in HelpNet, SensiBlu si altele la fel, este ca L’Oreal si gasca, chimice prin excelenta, departe de conceptul de pharma, stau bine merci pe raft, alaturi de dermatocosmetice… adica se legitemeaza prin proximitatea cu La Roche-Posay sau Roc. Nu ma intereseaza ca de multe ori toate brandurile astea mass-market au aceiasi patroni cu cele medicale sau de parfumerie, totusi se presupune ca au alte proprietati, alt target.

Iar ma enervez si fac riduri (brrr).

Experiente de la shopping

Ieri m-am certat cu iubitul, deci prin extrapolare, azi am avut o zi de cacat. Pentru ca imi place sa cred ca sunt pregatita pentru orice, am un intreg arsenal pentru zilele in care ma simt astfel. Ochelari mari de soare, adidasi Camper for Kids (ca deh, port 35), blugi Esprit cu aspect de blugi de Europa, tricouri si bluzite cat mai largi cu putinta, mai mari cu 2-3 numere decat ar trebui sa port. Toate astea pentru ca nu exista saci casual wear pentru certurile in cuplu.

Inarmata cu toate aceste unelte, cu parul blond ascuns intr-o sepcuta, cu ipod-ul la capacitate maxima, am iesit sa ma intalnesc cu Miranda. Cum in ultimul moment m-a anuntat ca a intervenit ceva, am fost nevoita sa imi refulez frustrarile intr-un alt mod. Am vazut clar 2 optiuni in fata ochilor: ciocolataria Leonidas pentru papilele/soldurile mele sau vreun magazin de unde imi pot cumpara haine pe care sa le port odata si sa imi dau seama ca nu sunt pe gustul meu. Am ales a doua varianta, recunosc, nu pentru a avea grija de silueta mea, ci pentru ca am vazut un Dika in fata ochilor.

Bun. Am intrat, m-am invartit, am vazut o fusta pana la genunchi, conica, crem, material ok. O vanzatoare cu unghiile lungi si oja ramasa de la o manichiura facuta in urma cu vreo trei saptamani probabil, ma scruta de sus in jos. Am profitat de acel eye contact, fie el si cam agresiv, si am intrebat-o de un numar mai mic. M-a privit si mai urat. Era clar ca nu eram paranoica. Am repetat intrebarea. Mi-a raspuns pe un ton sarcastic nu cred ca va… ca e stilul tau. Am ramas siderata. As fi putut sa ii recit toata Critica Ratiunii Pure de nervi. Era clar ca doamna de la magazin nu credea ca imi permit o amarata de fusta, judecand dupa hainele mele depresive. Mi-am amintit cum am fost primita in Lille in magazinul Louis Vuitton imbracata in aceleasi haine. Sau in Delvaux la Bruxelles. Nimeni, dar nimeni, nu a tras astfel de concluzii despre mine din cauza hainelor pe care le port.

In momentul ala am vrut sa ii cumpar toate fustele pentru a ii arata ca pana si femeile imbracate in jeans au card de credit. M-am uitat mai bine la deux piece-ul ei de IDM si manichiura de acu o mie de ani si m-am calmat. I-am spus ca ii multumesc pentru sugestie si ca nici ei nu i se potriveste comisionul din vanzari. M-a privit derutata, de parca dupa hainele pe care le purtam, nu se astepta sa pot articula prea multe cuvinte.

Am plecat din Dika cu certitudinea ca nu ma voi mai intoarce. Nu imi vine sa cred cat de slab pregatiti sunt consilierii de la raft.

La Leonidas am primit toata consilierea de care aveam nevoie. Dar mi-au taiat pofta cei de la Dika si i-am oferit bomboanele cumparate vecinei de la 3.

Cat costa o trusa minima de beauty

Plec, sa zicem, la munte. Imi iau trusa cu mine. Ce contine, cat am dat pe produsele care imi fragezesc obrazul si imi catifeleaza celulita? Cu aproximatie, ca nu mai am bonurile de casa:

1. Lapte demachiant Clarins: cca. 90 RON

2. Lotiune tonica Clarins: cca. 80 RON

3. Crema de noapte Dr. Murad Vitamina C: cca. 200 RON

4. Crema de ochi Gramad cu ulei de argan: cca. 130 RON

5. Dischete demachiante: cca. 10 RON

6. Creion kohl Clinique, nuanta prune (merge cu orice haine): cca. 65 RON

7. Fard duo Chanel: 185 RON (pe asta mi-l amintesc exact ca am asteptat la Ina Center  din Unirii pentru factura de mi s-au lungit urechile)

8. Mascara Dior: cca. 110 RON

9. Crema de fata hidratanta Galenic Messager: cca. 75 RON (am luat la gramada mai multe de la SensiBlu si nu mai sunt foarte sigura).

Este un minim de… 945 RON. Adica mult peste salariul minim pe economie – si nu am trecut si colectia de rujuri si glossuri.

Atentie, insa! In trusa mea am si alte branduri, mai putin glamour: Oriflame, Yves Rocher, Cosmetic Plant, Biotherm, Avene – alese dupa o indelungata plimbare printre rafturi si citit de etichete. Nu este cazul sa enumar aici gelurile de dus, cremele si lotiunile de corp, de celulita, contra vergeturilor, de fermitate pentru sani, cremele de maini, cremele de unghii, cremele pentru calcaie, masca de par, solutia pentru varfurile despicate s.a.m.d…. ca nu mai termin postul asta.

Orice crema, pentru mine este o investitie. Sper sa fie profitabila mai peste 10 ani, cu rezultate satisfacatoare, ca de aia beau si atata apa plata, mananc patrunjel si surad angelic cand baietii de la birou o dau pe KFC-uri iar eu zic „vai, mie nu imi este foame”, desi intestinele se revolta cu mult aplomb si galagie. Altfel, mi-am luat o mare pacaleala.