In atentia naivelor

– Vai, draga, cat poti sa arati de bine! Doamne, dar tu nu mai imbatranesti?!

– Vai, tu, esti prea draguta! Dar nu am facut nimic, asa sunt eu…

– Si totusi, arati atat de bine! Ai tu un secret, ceva…

– Vai, tu, nici un secret. Dorm 8 ore in fiecare noapte , ma spal cu Clearasil si sa stii, tu, ca face minuni crema Gerovital.

Mda. Doamna cu Clearasilul si Gerovitalul are 40 de ani, arata de 30 si, trei zile mai devreme de discutia cu pricina, isi injectase la un dermatolog celebru din Bucuresti, un cocktail de botox si/sau acid hialuronic. Insa, desigur, arata atat de tanara si de odihnita pentru ca doarme 8 ore pe noapte, nu pentru ca botoxul tine pielea in loc iar acidul hialuronic o „reurca” pe formele din tinerete.

Pe scurt, pentru fetele credule: nu arata aproape nimeni la 40 ca la 30 sau 28 fara mari eforturi – inainte de orice, financiare. Insa, desigur, nu mai transpiram pentru ca brusc ni s-a reglat metabolismul ( a spus cineva ceva de botox in axila?! desigur, nu!); nu ne mai ingrasam pentru ca, iarasi, corpul nostru este brusc mai delicat (nu pentru ca tinem regim in disperare) etc.  Ihim.

Reclame

Fara riduri printre deceptii

Parca as fi Bridget Jones. Vesnic am probleme de amor, de greutate si sunt destul de dezordonata. Diferenta intre mine si Bridget este ca eu am o cariera… si ca sunt reala. In rest, duc o viata cat se poate de dezamagitoare conform regulilor de baza ale societatii, indiferent de sistemul de referinte pe care l-as lua ca model. Nu sunt familista in sensul clasic al cuvantului, dar nici nu ma mandresc cu viata mea de celibatara. Incerc sa iau lucrurile asa cum sunt, atat cat pot, cand pot.

Sincera sa fiu, o invidiez pe Mihaela Radulescu. Arata fabulos, are o cariera incredibila, un copil reusit si se bucura de fiecare moment din viata, fara a se lega la cap cu un barbat sau altul. Stiu ca eu nu sunt Mihaela si ca asemenea comparatii sunt putin absurde. Insa de fiecare data cand iubesc, uit ca sunt frumoasa. Uit de ce si dumnealui ma place. Ma daruiesc dragostei cu totul, uitand ca iubirea si increderea in mine, sclipirea din priviri din acele momente ma fac atat de frumoasa.

Intre doua deceptii, caci se pare ca am un talent rar in a-mi alege companionii in mod gresit, ma apuca frica de riduri. Asa ca merg la magazine si saloane si cumpar cate 4-5 creme de noapte, de ochi, de oxigenare, de revitalizare, de tonifiere. Imi pun seara masti, dimineata ma dau cu ulei esential, fara macar sa rad singura de absurdul situatiei. Cand criza trece, revin la ritualuri de ingrijire mai lumesti, clasice, cu o crema de zi, una de noapte si una de ochi.

Incerc sa nu cad in paranoia produselor cosmetice si chiar nu imi este frica de imbatranire. Insa este adevarat ca nu atunci cand sunt fericita bat magazinele in cautare de noi produse, ci cand am probleme de vreun fel sau altul. Asta este terapia mea. Costisitoare, dar orice terapie are un pret, nu-i asa?

Inca nu am incercat botox. As fi facut-o fara regrete, dar am numai riduri de expresie, nu de varsta – si toate cosmeticienile de pana acum au fost impotriva sa ma injecteze. Asa ca de prin aceasta arie, nu pot povesti decat din auzite.

Ma enerveaza publicitatea care incearca sa ne invete adevarurile esentiale, cum este cea de la Nivea, „Frumusetea este incredere”.  Trebuie insa sa recunosc ca sloganul asta este al naibii de bun. Si de real.