Magazinele bio si kilogramele in plus

Azi am realizat ca frigiderul meu consuma curent aproape degeaba de mai bine de doua saptamani. In afara de cateva rujuri si creme, micutul de el era gol. Ce-i drept nu prea stau pe acasa dar nici sa nu ai un gram de mancare pe metru patrat nu e ceva ok. Asa ca, mi-am luat inima in dinti si am decis sa merg la supermarket. Inainte de a pasi in Rainbow-ul de la Piata Romana, am zarit un magazin, destul de aglomerat, cu vitrine dragute si bannere care imi spuneau ca toate produsele de acolo sunt naturale. Chiar m-a convins sa intru si sa inspectez zona. Am gasit articole interesante, la preturi ok. Mi-am luat o crema de maini Elmiplant, de dimensiuni reduse, potrivite posetelor aglomerate, o crema anticelulitica Erbasol – m-am plictisit de clasicul L’Oreal pe care il folosesc de cateva luni, o crema exfolianta pentru picioare Bottage Verde si un borcanel de cafea netratata al carui nume nu mi-l amintesc. Mi-a placut mult felul in care arata magazinul: rafturi ordonate cu explicatii despre ce se afla pe fiecare coltisor in parte. Am ajuns, fireste, si la zona produselor pentru tratarea obezitatii. Oferta, destul de bogata, era formata in cea mai mare parte din medicamente menite sa elimine senzatia de foame. Am trecut repede mai departe, amintindu-mi de prietena mea care a slabit drastic datorita unor pastilute similare, dar cu chinuri teribile. Nu am putut sa nu remarc insa o doamna cam de 40 ani si tot la fel de multe kilograme care inspecta cu atentie cutiutele colorate. Am ramas perplexa. Initial mi-am imaginat ca nu vrea sa achizitioneze produsele pentru ea. Apoi, am prins o frantura din discutia pe care o purta cu prietena ce o insotea si am dedus ca ea era cea care vroia sa slabeasca. Considera ca daca ar mai elimina macar 5 kilograme ar arata normal. Cine stabileste aceasta normalitate? Revistele glossy, podiumurile de fashon, idealurile masculine? Traim intr-o lume in care ne dorim atat de mult sa aratam perfect, incat se pare ca nu mai stim cand sa ne oprim. Daca pana acum credeam ca doar adolescentele pot cadea in patima anorexiei, in seara asta mi-am schimbat opinia.

Am iesit din magazinul verde si m-am grabit sa intru in Rainbow. Am iesit cu 5 kg de fructe de tot felul si am plecat spre casa sperand ca doamna din magazin s-a razgandit si nu a cumparat pastilele acelea nenorocite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s