Goana dupa cadouri

Cizmulite cu flori de pe www.e-flora.ro

In prima zi de ninsoare si de blocaj rutier din Bucuresti, de nervi ca imi dadusem toate planurile peste cap, am lasat masina in parcare vis-a-vis de Restaurantul Horoscop de la Unirii si am luat metroul, ca in studentie. Dar am dat si o raita soldata cu prea multe cumparaturi in Zara (magazinul era minunat de liber la acea ora, cu toti stationati in trafic!) si in Douglas (aici, aglomerat rau…). Una peste alta, pe cei ai casei (cu mine inclusa in lista ), i-am cam bifat cu cadourile de Craciun… dar inca mai am drumuri de facut.

Nu imi place sa merg in perioada asta prin magazine, este prea multa lume in plina goana dupa cadouri. In plus, am cativa destinatari de daruri carora trebuie de fiecare data sa le iau cate ceva deosebit… si ce chin este, ce drumuri trebuie sa fac la Colours, Idelier, Charlotte M, Casa del Arte, DaDa, Carturesti…

In general, ma feresc de mall-uri, pentru ca sunt prea aglomerate, prea neaerisite, nu au magazine cochete, nu gasesc produse speciale, dar le trec pragul cand vreau anumite chestiuni in mod particular si nu le pot gasi decat acolo, gen ceva ieftin de la Bamboo (dar si aici exista alternativa cu Lida Home din centru).

Doamnelor, va urez spor la cumparaturile si pregatirile de Craciun, stiu ca ne asteapta o saptamana foarte muncita!

Noutati in garderoba

Plec la Paris, slava Domnului, pentru un week-end. Asa ca voi merge cu un geamantan gol, sa pot sa il umplu la intoarcere. Nu as fi scris pe blog despre asta, daca nu imi sareau capacele in ultimele zile legat de preturi si de saracia din magazine.

Inainte sa plec la mare, am fost in mall Vitan sa imi iau costum de baie. La Marks & Spencer arata ca la mutare, nu mai au de nici unele si hainele sunt scumpe si murdare. M-a blocat, efectiv. La Debbenhams, am gasit un costum cu chiu cu vai, dar slipul cel mai mare era cu 3 numere (!) mai mic decat sutienul, de parca noi am avea solduri de baiat adolescent, nu de femei de 30 de ani. Asa ca vechiul meu costum Triumph si-a facut datoria si in acest an pe plaja, alaturi de o rochita (fir-ar sa fie, nesoldata!!!) de la Promod.

Drept urmare, de abia astept sa ma rasfat intr-o multime de posibilitati de alegere de croieli, texturi, culori, la preturi decente, cu vanzatoare care zic continuu “Oui, Madame” si sa ma intorc cu rochite aparte, aparte, casual sau elegante! Ah, si sa nu uit: toate astea la o medie de 20 euro articolul vestimentar, nu la 300 lei cum erau niste mizerii prin Vitan.

Ce pacat ca inca nu se respecta clientul / clienta si aici… iar reducerile, cu cateva exceptii, sunt de fatada…

Planuri bune

Am gasit o reducere care merita atentia pe Ama Fashion: trench la 95 lei. Mi se pare o investitie geniala… iar daca nu va place, conform legii, returnati produsul in 10 zile si luati banii inapoi.

Nu va recomand nici pantalonii si nici pantofii din fotografie. Insa as lua acum trenchul, la pret mic si l-as purta cu geans / fusta si balerini mai spre toamna… si cu niste bijuterii gen Zoe Bonbon sau Ubu, in functie de ce va place: culoarea sau metalul.

Aaahhh, si inca ceva: combinatia camasa cu trench e de baba!!! Mai bine nu va uitati si din poza retineti numai trenchul

Îl înţeleg pe Mircea Badea

Încep să îl înţeleg pe Mircea Badea când spune că îi vine să arunce televizorul pe geam. Aseară m-a pus aghiuţă să mă uit la catastrofa de emisiune “Shoppingul, pasiunea mea” de pe Euforia. Care shopping a presupus un concurs între nişte fete, în galeriile comerciale din Ploieşti. Una dintre concurente, o fată de 17 ani, supraponderală – pe care onoratul juriu a făcut-o praf că nu îşi alege ţinutele ok. Fata aia era cea mai creativă de departe. Însă într-un magazin normal din România, o femeie cu mărime XL nu prea are de unde să aleagă. Greşeala ei că a participat? Desigur, dar să nu uităm că are doar 17 ani. Însă ce m-a enervat cumplit este că nimeni din juriul măreţ nu i-a spus “fato, ca să îţi vină bine rochia, trebuie musai să o faci pe comandă, că sunt şanse 10% să te îmbraci cool din magazine la kilogramele tale”. Are rost să vă spun că a câştigat o tipă de măsura 38?!

Altă emisiune care m-a scos din fire: “Frumuseţe pe muchie de cuţit”. Cel puţin la ediţia din 4 aprilie, nimeni nu i-a zis femeii aceleia de peste 40 ani, cu şase copii, că după liposucţie se ţine toată viaţa regim şi se face sport, că părul trebuie revopsit la 4 săptămâni şi că botoxul şi acidul hialuronic se reinjectează periodic. Gravă deziluzie peste câteva luni când din corpul şi faţa de vis vor rămâne doar caseta cu emisiunea…

Eu fac sală, cellu, merg de două ori pe săptămână la coafor, mă vopsesc lunar, la fel şi la sprâncene etc. Distracţia asta mă costă cu foarte mult peste un salariu minim pe economie. De aceea mă înfuriază să văd că transformă pe nişte amărâţi, dar nimeni nu spune public şi că această transformare trebuie întreţinută toată viaţa, iar întreţinerea costă mulţi bani, mult efort şi presupune timp şi voinţă.

 

 

 

Despre cum ma simt in magazinele de pe Magheru

In ultima vreme nu am mai intrat deloc in magazine din lipsa de timp, dar si din lipsa de nevoi specifice. Ieri insa am avut 2 ore la dispozitie, asa ca am decis sa intru in magazinele de pe Bd. Magheru, sa vad ce mai este nou, care sunt “noile colectii”. Sincera sa fiu, regret ca am facut acest demers. Lucrurile nu se schimba deloc in bine. Iata numai cateva argumente:

- in continuare angajatii magazinelor nu au invatat sa salute pe clientii care intra. Unii nici nu stiu sa raspunda la salut.

- designul interior este neschimbat, anost de cele mai multe ori si nu faciliteaza “vizionarea” produselor

- produsele sunt scumpe si de calitate indoielnica. Desigur ca am gasit si lucruri care mi-au placut ca design. Prin urmare le-am cercetat mai inadeaproape. Toate erau extrem de scumpe. De exemplu, pantofi care in Europa ar costa 60-80 de euro aici costa 100-125. Camasi care in Statele Unite ar costa 20-40 de dolari, aici costa 70… Calitatea materialelor este de cele mai multe ori proasta (dupa standardele mele).

Pana la urma aceasta situatie imi convine. O sa caut sa cumpar mai multe produse din strainatate – unde pe langa avantajul pretului, am la dispozitie si produse de calitate mai buna, dar si o diversitate mai mare de cele mai multe ori.

De principiu, mi se stupid sa mergi in strainatate pentru shopping si nu incurajez aceasta alternativa. Dar daca se merge in strainatate pentru turism sau business, devine obligatorie vizitarea magazinelor pentru schimbarea garderobei.

Moda, gust si oferta

Modul in care cineva se imbraca este consecinta a negocierii intre ceea ce “se poarta”, ceea ce ne place si ceea ce putem gasi in magazine. Fiecare persoana are o ierarhizare diferita a acestor criterii, de care tine seama si atunci cand isi alege ce sa isi cumpere de imbracaminte (sau incaltaminte, ca accesorii etc.), si atunci cand “evalueaza” pe altcineva din punct de vedere al modului in care este imbracat (respectiv incaltat etc.)

De ceva vreme ma tot gandeasc care sunt relatiile dintre cele 3 elemente. De exemplu, in magazine se aduc lucruri care sunt la moda, sau care se constata ca plac oamenilor? Moda este rezultat al gusturilor indivizilor? O anumita persoana apreciaza ceva (ii place) pentru ca vede ca este la moda? Nu am ajuns la nici un raspuns in privinta acestor intrebari, si nici nu cred ca se poate ajunge fara un studiu sociologic.

Un alt fapt care ma intriga este ca nu imi pun aceste intrebari cand ma duc la cumparaturi. Se pare ca eu am un GPS (ca tot este la moda ) intern care imi spune cu destula siguranta ce sa imi cumpar. Ca o divagatie – eu imi cumpar in principal ceea ce imi place, dar desigur ca si celelalte doua aspecte ma influenteaza… Intrebarile de mai sus imi sunt ocazionate de fiecare data cand merg in provincie sau in strainatate. Am constatat ca in orasele in care lumea (in speta femeile) se imbraca urat si magazinele sunt pline de lucruri groaznice. Si reciproca mi se pare adevarata.

De exemplu, recent m-am intors de la Galati. Acolo lumea se imbraca frumos, am vazut chiar si doamne in varsta imbracate ingrijit, asortat si adecvat dupa gusturile mele, cu haine chiar noi, tinand cont ca preturile erau destul de mari si localitatea nu este foarte prospera in prezent. In schimb la Humor, de exemplu, am fost ingrozita si de ce am vazut pe strada si de ce este in magazine.

The gap between generations

In weekend-ul acesta am parasit capitala cosmopolita pentru a ma intoarce acasa, in provincie. Am constatat cu incantare ca Sibiul a ramas neschimbat si sper sa ramana asa in continuare. In plus, am fost la cumparaturi cu mama . Eu am fost consiliera ei in materie de beauty iar ea a jucat rolul sfatuitorului in domeniul culinar. Pe scurt, ea avea nevoie de cosmetice iar eu de ustensile de bucatarie. Specific vorbind, eu nu am decat o singura oala si o singura tigaie in tot apartamentul iar ea poseda cu mandrie un rimel si un ruj.
La intrarea in magazin, mama mea a intrat in stare de soc atunci cand i-am aratat un creion dermatograf de la Clinique, pe care i l-am recomandat cu toata caldura. Nu i-a venit sa creada ca ii propun o investitie de peste 100 lei pentru un item atat de nesemnificativ. Atunci cand i-am povestit si despre un glos acceptabil de la L’Oreal, al carui pret mergea dincolo de 50 lei, socul a fost si mai mare. La finalul orei de consiliere, suma pe care o sfatuiam sa o aloce pentru un look decent era cu mult mai mare decat salariul mediu pe economie. Problema nu ar fi fost aceea ca nu si-ar fi permis alocarea acestui buget, ci faptul ca nu i se pare ca ar fi o investitie buna.

Mai departe, intrand intr-un hipermarket cu o oferta vasta de oale si ulcele, am avut si eu acelasi soc atunci cand mama mi-a facut un necesar de ustensile in valoare de peste 500 lei. Mi-a fost imposibil sa inteleg de ce o oala de inox costa 250 lei numai pentru ca are manere dintr-un cauciuc incredibil de rezistent si un capac din nu stiu ce sticla cu efecte deosebite.
La sfarsitul sedintei de shopping mi-am dat seama ca intre mama mea si mine exista o diferenta de prioritizare. Aceasta nu este determinata de statutul social, ci de varsta sau mod de viata. Daca eu am un respect deosebit pentru felul in care arat, mama are un respect desavarsit pentru ceea ce consuma ea si familia ei. Abia acum inteleg de ce in liceu aveam mereu teme care tratau subiectul The gap between generations. Nu pentru a incerca sa il depasim, ci pentru a intelege. Ma intreb cum mi se vor schimba prioritatile in urmatorii ani si daca nu cumva aceasta schimbare nu e doar normala, ci chiar dezirabila…

Shopping at the mall

Am fost nevoita sa merg, azi, la cumparaturi la mall…

Nevoita pentru ca aveam nevoie de o schimbare in garderoba. Sau, pentru a fi cu adevarat sincera, pentru ca aveam nevoie sa imi ridic moralul. Am plecat de la birou foarte tarziu, obosita si irascibila. De o saptamana incoace imi planificasem sa merg prin magazine si nu am reusit. Asa ca azi, desi era trecut de ora 20:00, nu am mai acceptat sa mai aman. Singurul loc cu oferta generoasa si in plus deschis la aceasta ora era, fireste, un centru comercial. Am ales sa merg la Mall Vitan si aici mi-am amintit de ce nu imi fac niciodata cumparaturile in mall-uri:

1. Pentru ca sunt foarte multe magazine si oferta e prea generoasa. Stiu, suna ciudat. Atunci cand ai prea multe optiuni, e greu sa alegi. Dupa ce intru in 5 magazine, nu imi mai place nimic din ceea ce vad. Am impresia ca toate hainutele sunt la fel.

2. Pentru ca intalnesc tot felul de celebritati care vin la shopping cu bodyguard-ul.

3. Pentru ca vad tot mai multe fete (semi)dezbracate care au iesit la agatat.

4. Pentru ca in fiecare magazin ascult o alta melodie si mereu plec cu durere de cap.

5. Pentru ca este foarte, foarte aglomerat.

Astfel, decat sa petrec 4 ore intr-un shopping center, cred ca este mult mai interesant sa imi caut magazinele preferate prin toate colturile capitalei dar sa ma pot bucura in liniste de placerea de a imi face o placere.

Caci, trebuie sa recunoastem, shopping-ul nu mai este doar o necesitate, ci unul din tabieturile preferate ale tuturor femeilor.

Experiente de la shopping

Ieri m-am certat cu iubitul, deci prin extrapolare, azi am avut o zi de cacat. Pentru ca imi place sa cred ca sunt pregatita pentru orice, am un intreg arsenal pentru zilele in care ma simt astfel. Ochelari mari de soare, adidasi Camper for Kids (ca deh, port 35), blugi Esprit cu aspect de blugi de Europa, tricouri si bluzite cat mai largi cu putinta, mai mari cu 2-3 numere decat ar trebui sa port. Toate astea pentru ca nu exista saci casual wear pentru certurile in cuplu.

Inarmata cu toate aceste unelte, cu parul blond ascuns intr-o sepcuta, cu ipod-ul la capacitate maxima, am iesit sa ma intalnesc cu Miranda. Cum in ultimul moment m-a anuntat ca a intervenit ceva, am fost nevoita sa imi refulez frustrarile intr-un alt mod. Am vazut clar 2 optiuni in fata ochilor: ciocolataria Leonidas pentru papilele/soldurile mele sau vreun magazin de unde imi pot cumpara haine pe care sa le port odata si sa imi dau seama ca nu sunt pe gustul meu. Am ales a doua varianta, recunosc, nu pentru a avea grija de silueta mea, ci pentru ca am vazut un Dika in fata ochilor.

Bun. Am intrat, m-am invartit, am vazut o fusta pana la genunchi, conica, crem, material ok. O vanzatoare cu unghiile lungi si oja ramasa de la o manichiura facuta in urma cu vreo trei saptamani probabil, ma scruta de sus in jos. Am profitat de acel eye contact, fie el si cam agresiv, si am intrebat-o de un numar mai mic. M-a privit si mai urat. Era clar ca nu eram paranoica. Am repetat intrebarea. Mi-a raspuns pe un ton sarcastic nu cred ca va… ca e stilul tau. Am ramas siderata. As fi putut sa ii recit toata Critica Ratiunii Pure de nervi. Era clar ca doamna de la magazin nu credea ca imi permit o amarata de fusta, judecand dupa hainele mele depresive. Mi-am amintit cum am fost primita in Lille in magazinul Louis Vuitton imbracata in aceleasi haine. Sau in Delvaux la Bruxelles. Nimeni, dar nimeni, nu a tras astfel de concluzii despre mine din cauza hainelor pe care le port.

In momentul ala am vrut sa ii cumpar toate fustele pentru a ii arata ca pana si femeile imbracate in jeans au card de credit. M-am uitat mai bine la deux piece-ul ei de IDM si manichiura de acu o mie de ani si m-am calmat. I-am spus ca ii multumesc pentru sugestie si ca nici ei nu i se potriveste comisionul din vanzari. M-a privit derutata, de parca dupa hainele pe care le purtam, nu se astepta sa pot articula prea multe cuvinte.

Am plecat din Dika cu certitudinea ca nu ma voi mai intoarce. Nu imi vine sa cred cat de slab pregatiti sunt consilierii de la raft.

La Leonidas am primit toata consilierea de care aveam nevoie. Dar mi-au taiat pofta cei de la Dika si i-am oferit bomboanele cumparate vecinei de la 3.