Placerea e a mea

S-a terminat cu vremurile cand nu mai aveam timp de nimic, cand ziua era o perpetua negociere pentru a bifa cat mai multe, ca si cum nu mai exista si maine. Spuneti-mi cine nu s-a simtit vinovata sa plece de la serviciu la 17.30 pentru un coafor, o intalnire cu prietenele sau poate sa ajunga pana la o programare la doctor. Mie mi s-a intamplat foarte des, asa cum ma ambitionam la fel de des de altfel ca totul sa fie perfect, sa reusesc tot ce-mi propun si sa am control absolut asupra vietii mele.

S-a terminat. In momentul in care am hotarat sa nu mai fie asa, am gasit motive obiective, le-am exprimat si chiar am observat ca lumea nu s-a prabusit in jurul meu. Sotul meu sta cu copii cand am nevoie si chiar ma cearta daca nu ma tin de programul MEU, sau daca ma plang ca nu s-a terminat sedinta la timp. Rezultat, acum ajung la sala cel putin de 2 ori pe saptamana. Asta are ca si efect sa ma simt mult mai bine din punct de vedere fizic, deci imi da curaj sa fac si mai multe, inclusiv sa incep proiecte noi personale. Paradoxal. Dar cu mai putin stres inutil.

Va indemn sa-i obisnuiti pe cei din jur, oricine ar fi ei, ca placerea este a voastra. Din cand in cand.

Beauty de nunti din Bucuresti

In acest week-end, am fost la nunta. Nu e vorba, ca de vreo trei saptamani o duc tot intr-o nunta, dar asa e la 30 de ani, unii se insoara prima oara, altii incearca a doua oara si mergem cu totii sa ne veselim si sa ne distram. Nunta selecta, cu adevarat, in restaurant de top, cu invitati toti unul si unul… si cu multe doamne scortoase, satinate, aurite. Doamne, mult prea aurite!

Exista si bijuterii de seara care nu sunt din aur si nu au nici swarovsky si sunt, totusi, de mare efect. Numai ca nu le gasim decat foarte rar la noi si nu prea suntem dispuse sa platim, sa zicem, 300 de euro pe un colier unicat din agate, coral si perle, cand mama ne-a invatat ca aurul e de baza iar argintul pentru zile de restriste!

Momentan, gandesc bio

M-am intors de la Paris. Este o nebunie totala in Franta fenomenul bio, este dincolo de tendinte, e un curent. Cosmeticele bio sunt la moda si apar cu pasi timizi si la noi (Natural Paris, Rangali, Art, sunt importate si Loguna si Gramade). De ce este bun bio, dincolo de discutiile despre mediu (daca nu ai spirit ecologist, oricum nu te intereseaza)?

Bio = vegetale organice, netratate. Cosmeticele bio sunt foarte ok pentru prevenirea ridurilor, mai ales daca se bazeaza pe soia sau argan. Daca insa pielea este alergica, chiar daca aceste cosmetice sunt naturale, tot pot provoca diverse reactii, asa ca trebuie intotdeauna consultat un bun dermatolog inainte de a renunta la inofensiva Avene.  

In rest, putem spune ca aducem natura la noi pe piele, cu observatia ca ne costa destul de mult si ca, neavand conservanti, aceste cosmetice rezista, in medie, maxim trei luni de la data deschiderii. S-ar putea ca aceasta moda sa fie totusi cam scumpa si intrebarea este daca nu ar trebui aleasa mai degraba calea high tech gen Dr. Brandt sau Dr. Murad ori mult mai banalele chimico – naturale Garnier et comp.

Update. Nimic nou sub soare

Nu este nimic nou in istoria beauty-ului, dupa cum se vede dintr-un post foarte interesant al Micro-Oakei Paranoice. “Beauty is not natural”… subscriu. Frumusetea a costat dintotdeauna multi bani si mult timp. La fel este si acum, si aici, fie ca vorbim de unghii false la Ramnicu Sarat, fie ca este vorba de Cellu in Piata Dorobanti. Sa nu ne ascundem dupa degete, a fi frumoasa este un imperativ in anumite cercuri sociale, si nu ma refer aici la domnisoricele de terase, ci chiar la sobra lume corporatista bucuresteana. Si Doamne, cat costa sa fii macar decenta (pardon, acum se spune “ingrijita”).

Frumusetea castiga prea mult teren?

Turistii de azi viziteaza muzeele nu pentu a intelege idealul frumuseţii, ci doar pentru a “consuma arta”. Este si cazul multor femei care isi doresc sa arate bine doar datorita mediului in care traiesc, generic vorbind, sau in care lucreaza, in mod specific. Motivatia de a arata bine e data de societate, nu de o nevoie proprie. Rezultatul ne face sa ne simtim bine dar nu ne dorim sa fim frumoase decat stimulate de ceea ce ne inconjoara.

Nu spun ca ar fi ceva rau in modul asta de a percepe lucrurile. Poate e chiar firesc. Mi se pare trist insa ca apar discrepante intre oamenii interesati de felul in care arata, si ii mai ajuta eventual si natura, si persoanele cu un aspect mai putin appeling. Un studiu publicat in Journal of Economic Psychology afirma ca in SUA oamenii frumosi castiga cu aproximativ 12% mai mult decat oamenii urati. E corect sau nu ca frumusetea sa fie un asset care ne ridica sau ne coboara statutul la locul de munca, la fel ca pragmatismul, de ex.? Pe sub genele mele atent rimelate, lumea asta incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un catwalk. In momentele de acest gen, ma bucur foarte mult ca am o sora ca Miranda, care sa imi aminteasca de programarea de la coafor.

Mda. Ce este frumusetea?

Sunt intelectuala, deci gandesc… si ma framanta diverse. De exemplu, de ce alergam dupa frumusete? Sau, ca sa ne dam cosmopolite, dupa beauty?

Stiti, frumusetea este un termen vehiculat atat de mult in media incat uneori avem impresia ca si-a pierdut din insemnatate. In realitate, frumusetea a fost la moda intotdeauna.

Frumusetea e un concept abstract pe care nu il putem intelege decat din prisma opusului sau, uratenia. La fel sunt binele si raul, adevarul si falsul. Insa daca pentru a le defini pe cele din urma nu trebuie decat sa ne raportam la morala sau la coercitia legislativa, frumusetea e o optiune subiectiva. O optiune care s-a tot definit si redefinit in fiecare epoca.

Epoca actuala… ce este oare frumusetea? Manechine scheletice? Fete stilate care citesc Elle  si Harper’s Bazaar? Inca ma intreb cum definim corect azi frumusetea. Caci ce este frumos la Bucuresti, nu este deloc frumos si la Paris, croyez-moi, mes copines…