Cat de fake sa acceptam?

Mi-a spus deunazi, la salon,  o doamna foarte bine, ca toate prietenele ei isi cumpara acum pantofi Loboutin cu 500 lei perechea de la un magazin din mallul Plaza din Drumul Taberei, la parter, vis-a-vis de Gima… Ca ar fi cumparati la licitatie (?), ca au mici defecte si de aia sunt asa de ieftini. Ieftini fata de cei minim 500 de euro cat costa in mod normal.

Well… nu stiu ce sa zic. Insa cand vad site-uri ca aici, parca imi e mila de clientele naive care umbla cu fakeuri in picioare, mandre foc… Slava Domnului ca majoritatea nu isi dau seama! Eu, insa, prefer ceva no name, dar bine lucrat, nu un fals cu logo pus acolo, sa dea bine. Totusi, daca vreti fakeuri de proasta calitate sau, dimpotriva, cu un  nivel ridicat de copiere, marele bazar din Istanbul este la o ora de avion… si puteti negocia. Va costa mai putin de 500 lei perechea, cu siguranta…

Spovedanie: pasiunea mea, gentile

Sunt foarte des invidiata, laudata, criticata, discutata… pentru gentile mele. In vara am facut curatenie in dulap si am daruit tot ce am considerat de pustoaica, prea retro, prea color, prea sport etc. Am ramas cu 34 de posete, adica un corp separat din dressing, cam la fel cat am alocat si pentru tricouri, echipamente sport si haine de casa. Nu sunt foarte convinsa ca am prea multe posete, pentru ca le port pe toate si toate imi sunt dragi. In plus, cred cu tarie ca poseta potrivita si un colier adaptat schimba complet o tinuta altfel banala.

Cum sa nu iubesc geanta mea de toate zilele Tommy Hilfiger de la reduceri din Germania? Sau geanta din piele orange, lucrata manual, luata din casa unui “pielar” din Fes? Ah, dar ce sa mai zic de plicul bleumarin facut la comanda? Sau de geanta de panza navy Diesel ori poseta etno din Istanbul? Oh, si sa nu uit: poseta din lac de la Budapesta, cea ivoire romantica de la Paris, cea maro stantata de acum patru ierni sau cea de creator cu o parte piele si una fetru…

Poseta Bulgari de pe blog de pasionate: bagbunch.com

Singura poseta pe care nu am apucat inca sa o cumpar este o Furla cobalt pe care mi-o doresc de mult timp. Nu sunt deloc dispusa sa dau mai mult de 2oo de euro pe o poseta, dar Furla aceea… este magnifica. Si de fiecare data imi promit ca, in urmatoarea calatorie, o voi cumpara. Si de fiecare data nu ajung la magazin, nu gasesc marca in duty free sau, daca o gasesc, nu mai am bani ori imi spun ca e prea scumpa.

Este greu sa iubesti posetele…

P.S. De la noi, imi plac unele propuneri de pe www.ivanka.ro si de pe www.belpaso.ro. Nu am cumparat niciodata posete din Madonette, Otter sau Musette.

P.P.S. Am vazut de curand o batrana pe strada cu o poseta anii ‘50 atat de bine pastrata si de frumoasa, incat imi venea sa fug dupa dumneaei sa o rog sa mi-o vanda! Boala grea…

Cum sa fim mai frumoase

M-am uitat rapid prin zona tehnica a blogului si am vazut ca am avut, in ultimele zile, mai multi utilizatori care au venit din Google, dupa ce au tastat “cum sa fiu mai frumoasa”. Doamne, ce presiune este pe noi in prezent, ca femei, daca avem nevoie sa ne sfatuim cu taica Google cum sa fim mai belle, beautiful, schon si cum s-o fi zicand in multe alte limbi.

Dragelor, eu cred, sincer, ca suntem frumoase atunci cand suntem fericite. Punct.

Numai ca fericirea se masoara in clipe si nu in ani… asa ca incercam sa o mimam. Frumusetea construita – ne-o datoram noua insine, pentru toate momentele cand am muncit, am renuntat la noi, am suferit. Bine ar fi sa o transformam in frumusete naturala, in fericire… Cand ati iubit ultima oara din tot sufletul si ati simtit ca sunteti si mai iubite decat atat?

Auch!

In seara asta, nu am avut chef decat de ecrane de monitor si de televizor, deci, acum scriu pe blog de zor, dupa ce am cascat ochii la mai multe emisiuni penibile. M-a bulversat “Schimb de mame” de pe Prima, unde o doamna blonda a facut switch cu una bruneta si au inversat domiciliile intre Vulcan si Toplita. Ce m-a frapat… doamna blonda avea, fara exagerare, vreo 10 parfumuri Avon si Oriflame, de care era foarte mandra (o femeie cocheta, cu siguranta).

Am intrat sa verific ceva pe site-ul Oriflame (caci la Avon se redirectioneaza, din www.avon.ro, in www.egirl.ro, de am ramas paf): un parfumel este, in medie, 40 lei, dar poate ajunge si la 100 lei fara probleme. Inmultit cu 10, avem sigur o suma totala de vreo 600 lei. Adica trei parfumuri bune, speciale, deosebite!

Ma intreb de ce dam banii pe chestiuni modeste, care ne costa in final foarte mult, in loc sa chibzuim acelasi buget pe ceva care sa ne faca cu adevarat sa fim speciale?! Sa nu imi spuneti faza cu cantitatea, ca va reamintesc ca parfumurile adevarate “tin” intotdeauna (cu exceptia prostiilor democratice recente, gen Jennifer Lopez si gasca)…

Uh, cat de mult ma binedispune dimineata un strop de Estee Lauder Bali la jeans si ce bine ma simt cand ma miros colegii mai tarziu la serviciu si ma intreaba cu ce m-am dat… .

Cum sa alegem?

Am dat acum cateva zile nas in nas cu o reclama pe Facebook la magazinul de produse bio Mio Bio. Asta dupa ce am incercat deja produsele de la Natural Paris, Beautik (doar unele sunt bio), Rangali.

Well… cum alegem o crema bio care costa, de obicei, intre 130 si 200 lei? Sunt preturi semnificative, pentru produse la care nu avem deloc referinte. Eu, pana acum, am cumparat pe baza cunostintelor minime din presa de afara si nu am re-cumparat niciodata produse bio, exceptand niste machiaje Couleurs Caramel si crema de ochi Gamarde.

Chiar ma intreb sincer daca se merita sa dai atat de multi bani pe bio, mai ales ca nu am vazut postat pe site-urile de profil nici un studiu serios, medical, despre efectele pe termen lung, comparativ, sa zicem, cu dermatocosmeticele…

La Redoute… sau despre sosete

Un prieten a fost de curand la mine in vizita si a iesit scandalizat de la baie, dupa ce a rasfoit pentru prima oara in viata lui un catalog La Redoute… uitat de subsemnata langa vraful de carti care coabiteaza cu gelurile de dus. Problema majora a acestui prieten era ca pachetul de trei sosete Adidas era la 55 lei, cata vreme domnia sa il cumparase acum cateva saptamani cu 28 lei din Intersport.

Am ras de spiritul lui de observatie si de indignarea fata de preturi, dar am zis sa vad macar daca firma din Romania ne trage pe sfoara sau nu – mai ales ca o prietena imi spusese ca nu ar fi decat niste intermediari care comanda, la randul lor, prin Internet, din Franta. Nu stiu daca este corect ca ar fi doar intermediari de duzina sau firma comercianta mai cu staif, dar la preturi sunt exact ca in Franta: sosetele de 54.9 lei pachetul la noi, la Paris sunt 11.7 euro. Corectitudine la pret… dar cam putina compatibilitate cu piata locala .

Ma intreb sincer daca vor reusi sa reziste, cu preturi de 1200 lei o geaca de piele, fata de 390-500 lei la un C&A sau Debbenhams…

No way

Vedeti ce bine arata in fotografie? Asa este si pe raft, cu aspect onctuos, culoare verde pal, miros discret, borcanel de sticla eleganta si la 100 lei pret de salon, pret mediu, dar peste o amarata de cosmeticala de la taraba… si te astepti la multe lucruri bune, ca la casele profesionale.

Este Bioline Puractive, pentru ten gras. Am spus mai demult ca nu imi place Bioline, dar ca in filmele proaste, mi-am cumparat una, din greseala – si am si folosit-o. Nu va pot descrie cat de mult ingrasa tenul!!! Pe moment, dupa aplicare, tenul este radios, curat, aproape ca te face sa crezi ca e pur. Dureaza insa doar 10 minute senzatia, ca te ia repede cu transpiratie sub nas si la pometi. Nu apuci sa te miri prea mult de asa efect, ca transpiri si intre sprancene. Te stergi, te machiezi, pleci la birou. La primul semafor, ai deja o pacla de grasime ca o a doua piele.

Experimentul este de neuitat. Nu stiu ce contine Bioline Puractive, dar mie mi-a dat fata peste cap – am fost incapatanata si m-am dat cu crema asta 5 zile, dimineata si seara. Acum imi revin cu Clarins si Roc.

Chiar ca este natural!

Cred ca fiecare dintre noi stie macar o reteta de la bunica care chiar functioneaza… pentru trup si pentru minte. Nu imi place deloc sa stau cu masti pe fata in casa, acestea sunt strict apanajul cosmeticienei, dar inca am remedii pe care le folosesc – si care sunt ok.

• Mananc dimineata o lingurita de miere cu fructe de catina, din borcanul de la tata. Cica e detoxifiant si plin de vitamina C. Cand nu fac trebusoara asta, beau macar vitamina C efervescenta, ca are gust bun, dupa cum discutam mai demult pe blog.
• Ma mai dau din obisnuinta cu frunza de aloe vera pe fata, chiar daca nu mai am acnee. La un moment dat, m-a ajutat foarte mult. Cand eram pustoaica, faceam acelasi lucru cu masca cu argila pasata cu banane, cu grepfruit sau cu rosii.
• Nu imi lipseste crema de galbenele din casa si din bagaje cand plec in strainatate – este buna cam la orice fel de iritatie.

Nu ma mai dau de ceva ani cu iaurt la plaja, ca acum doua decenii, dar nu pot sa neg ca nu ar exista remedii naturale eficiente. Sunt insa destul de scumpe, la urma urmei – si nu sunt potrivite pentru lenese ca mine: trebuie sa pasezi, sa mixezi, adica iti trebuie timp.

Cred ca sunt bune, dar numai daca ti le recomanda un profesionist de incredere, nu sa te iei aleator dupa sfaturile din Practic in bucatarie, mai ales daca tenul tau chiar are probleme.

PS La acnee merge foarte bine varza, credeti-ma!

Nu radeti!

Luni, 7.20  a.m.:

Cumnata mea se coafeaza singura si ii sta foarte bine. Azi am vrut sa nu mai trezesc la 6 sa fiu la 7 la Igiena pentru un aranjat, asa ca am rugat-o aseara sa ma ajute… zis si facut. Si-a dat toata osteneala, chin si pentru ea, chin si pentru mine: moate (sunt din cauciuc acum, moderne!), spuma, fixativ, somn chinuit pentru mine. M-am simtit din nou in a 9-a, cand ma pregateam de chefurile de sambata cu gasca de la a 11-a D.

Nu a iesit grozav. Pacat de munca – si iar imi prind parul in coada. Morala? Daca parul este prost, tratati-l la salon – la salonul unde va iese coafura, ca la unele nu este aranjat nici macar cat de noi acasa, pe moate.

De prin saloane

Sunt adepta 100% a urmarii cosmeticienei favorite pe la locurile ei de munca. De n ori, in saloane cu pretentii, am gasit personal mediu, pentru ca acela a fost disponibil in momentul angajarilor. Iar personalul de top, de multe ori se mai si plimba, pentru ca nu ii convin programul, salariul si multe altele. De atatia ani, schimb saloane, cosmeticiene, hair stylisti… ca m-am si saturat.

De multe ori, am dat, in saloane de Cellu, cu pretentii, peste baieti care facusera inainte masaj la Obor (si care au facut apoi, de la caz la caz, bine sau nu, Cellu).

La fel cu cosmeticienele: pe cuvant, la epilat, conteaza numai tehnica, “mana”. In rest… durere, pudra talc, muzica Buddha Bar in surdina si eu amarata pe patul cosmetic. Cea mai durabila coafura mi-o face, in continuare, doamna Lenus de la Igiena. Nu imi vopsesc insa parul la dumneai si nici nu il tund .