Cu orice pret, frumoasa. Sau rea. Sau enervanta. Sau nimic
Nu imi plac extremele.
Nu imi plac domnisoarele asa-zise de Dorobanti, de gasit standard intr-o cafenea, in mod obligatoriu slabe snur si cu parul lung si lins, care vorbesc din varful buzelor arogant tuguiate si nefiresc arcuite. Nu imi plac insa nici intelectualele dezlanate, care ascund frustrari adanci intr-o revolutionara delasare a propriei persoane fizice (stiti genul, cred: care au parul nespalat, necoafat, inspicat, haine lalai, machiaj lipsa si peroreaza despre teorii de multe ori superficial intelese sau macar cunoscute – de ele insele si care privesc cu dispret pe fetele mai aranjate, mai machiate etc.).
Nu cred ca trebuie sa alergi in mod nesanatos si halucinant dupa beauty. O rutina minima de ingrijire ia, deja, dupa cum spuneam mai demult, multe, multe ore din viata noastra, cu efecte ce trebuie apoi intretinute similar. Insa nici sa traim si la 35 de ani ca la 18 pe plaja in Vama, nu mi se pare o optiune – cel putin nu daca ai de gand sa o proclami sus si tare ca aceasta este OPTIUNEA, iar cei care nu adera, nu ar fi nici intelectuali, nici interesanti, nici nimic.
Secretul este, pentru mine, in echilibru. Iar echilibrul este fragil, fragil… si greu de atins. Iar apoi se poate dovedi efemer, exceptand situatia in care avem ambitia sa muncim pentru a-l pastra.
Buna Miranda.
Foarte bine punctat cele doua categorii. Am intalnit, cred eu, o combinatie aproape perfecta care mi-a fost profa si devenit prietena in anii de liceu. Tipul de intelectuala aranjata, mereu coafata, dar intr-un stil lejer, extrem de inalta, slaba, cu ochi albastri si piele alba care poarta rareori font de ten dar mereu ruj si rimel, cu pantofi eleganti si genti innebunitoare, mereu in sacouri si fuste. Tipul de intectuala DECENTA, as zice, pentru ca am avut nenumarate ”deontoloage” care vorbeau pe nas si purtau Chanel dar nu se spalau pe dinti.
Am vazut ca se poarta tipul intelectualului caracterizat, cum bine ai spus si tu, dezlanat, neingrijit. Nu cred nici in tipul celui care poarta mereu Thomas Pink si Jeffrey West, sacouri din tweed si carare laterala.
Cred ca un minim de bun simt, cultura si educatie iti asigura sa vorbesti lejer si sa nu te simti cumva frustrat ca nu esti membrul vreunui club literar de renume. Se poate si fara Hugo Boss, Pink, Charles Tyrwhitt, Hermes.
Dar NU SE ACCEPTA neglijenta de tip necleios doar pt ca ”se poarta”.
Minunat articol, ca de obicei. Idealul cred ca este undeva intre cele doua, ceva ce ne vine bine, si se potriveste caracterului nostru! Naturaletea este potrivita doar persoanelor decente, si care au ceva de spus prin tot ceea ce sunt ei cu adevarat! O persoana imbracata cu bun gust, cu parul curat, mainile ingrijite, machiata doar pentru a-si pune in valoare calitatile, niciodata nu va trece neoservata!
Eu am 28 de ani si inca ma duc cat de des pot in vama veche. Sper sa o fac si la 35, pentru ca acolo ma simt eu cel mai bine vara. Nu merg la coafor, ma machiez zilnic, sunt innebunita dupa parfumuri si, desi sunt convinsa ca noi doua avem stiluri de viata foarte diferite, sunt complet de acord ca echilibrul este cheia unei vieti daca nu fericite, cel putin implinite.
Ce chestie ! Nici eu nu suport persoanele snoabe care se considera in masura sa ii judece pe altii ! Cine iti da dreptul sa faci asta? Esti o tata cu ceva scoala si atat