Atentie!
Am cunoscut, acum vreo sase luni, o femeie absolut superba. Frumoasa, foarte bine imbracata, cu familie si cariere aparent perfecte. Nu am vazut-o niciodata cu pielea la vedere si, intr-un final am aflat de ce: a slabit peste 50 de kg intr-un an, in urma unei operatii de micsorare a stomacului si are nevoie de inca o operatie de eliminare a surplusului de piele ramas.
Numai ca nu aici este interesul micii mele povestiri. Doamna X, sa ii zicem, a crezut ca in urma operatiei si slabirii, i se vor rezolva, ca prin miracol, toate problemele. Iat-o, azi, cu adevarat frumoasa si feminina, dar cu un sot la fel de rece si distant ca in perioada obezitatii ei… si ce face ea? Mananca, din nou. Nu mai poate sa ingurgiteze mult, pentru ca are stomacul mic. Insa tot a reusit sa se ingrase 5 kg in mai putin de 2 luni. Mai are 45 si se intoarce la obezitatea de acum un an. Vi se pare mult? 45 de kg se adauga, in realitate, foarte repede…
Morala: schimbarea este posibila, dar dainuie numai daca te lupti in fiecare zi sa o mentii. Iar frumusetea nu aduce fericirea – dar nici nu strica sa incerci sa o pastrezi…
parerea mea este ca nu face deloc bine,nu ingrasatul la loc este solutia!!!dak s-a operat si a reusit sa slabeasca e demna de admirat si ar trebui sa se mentina,sa elimine prin operatie surplusul de piele si sa ia viata de la inceput,mai frumoasa si mai sexy ca oricand….dak sta dupa parerea sotului si dak se ghideaza in viata dupa comportamentul lui nu va fi niciodata fericita indiferent de ce corp va avea….dak ea se simte bine slaba ar trebui sa lupte sa se mentina,sa se descopere din nou si sa ia partea frumoasa a lucrurilor iar dak ii pl sa aiba cu 50 de kg mai mult apoi sa stea calare pe frigider si in putin timp va redeveni cine a fost!este posibil ca sentimentele sotului sa se fi schimbata,raceala de care spuneai vine si ea de undeva,este si ea consecinta unor situatii dintre cei 2!nu stiu,am postat comentariu la acest subiect pentru ca consider ca greseste foarte tare k in loc sa lupte pentru ea s-a blocat din cauza supararii cauzate de indiferenta sotului…mai tarziu s-ar putea sa ii para rau!nu credeti?asa ca doamna x am incredere in tine!!!!!!!!!
probabil risc sa incep o cearta, dar cred ca doamna respectiva isi merita soarta. in primul rand, intr-un an de zile ar fi putut slabi tot atat, si mult mai sanatos prin sport si vizite la nutritionist, nu printr-o operatie care nu e chiar atat de sanatoasa… si e mai ales dureroasa.
ma intristeaza cum lumea pune accent pe slabit si nu pe sanatate. o persoana slaba nu e neaparat sanatoasa (la fel cum nu e sanatoasa una supraponderala).
in fine… unele lucruri nu se rezolva prin operatii…
Recomand sa cautati-pe net, sau din iarna in magazine intrucat inca nu s-a tradus la noi, cartea “WOMEN, FOOD AND GOD” de Geneen Roth care spune mai multe despre cauzele pentru care…mancam si mai ales relatia intre ceea ce e in farfuria noastra si spiritualitate. Pentru cele ce indraznesc, fireste, sa puna “pe masa” adevarul despre mancatul “compulsiv”. Te pup si felicitari pentru blog Miranda!