Shoes addicted

Ati citit “Clubul depedentelor de pantofi” de la Polirom? E o carte haioasa, despre niste tipe semi-ratate, pasionate dupa pantofi si pe care tocmai pasiunea asta le transforma in niste invingatoare in lupta cu viata.

Recunosc, ca la Alcoolicii Anonimi, ca ma cheama Miranda si ca sunt depedenta de pantofi. Am o debara plina de cutii, pe care am inceput acum sa le etichetez, asez ordonat, cu coduri pe tip (balerin, pantof casual, sanda platforma, sanda toc gros, sanda toc stiletto etc.) si pe culoare. Asa cum sunt depedenta de pantofi, sunt si de posete – si am un sifonier dedicat. Poate ca nu e bine… si totusi.

Cand ai mai multe perechi de pantofi, nu apuci sa ii incalti des. Daca nu ii incalti des, nu ii strici. Ceea ce inseamna ca atunci cand moda revine, tu esti gata pregatita. Azi am reincaltat, dupa  mai bine de un deceniu, pantofii din ultima zi de liceu. Toata lumea mi i-a admirat. Eu mi-am privit piciorul si pentru o clipa, am avut iar 19 ani, chiar daca nu m-am mai simtit la fel ca atunci.

Ce am invatat in atata amar de experienta de pantofi?

1. Pantofii ieftini nu merita investitia decat in cazuri foarte rare, cand sunt ieftini pentru ca ii cumperi direct din fabrica (va recomand, insa cu rezerve, fabricile Denis din Suceava, Mopiel din Rm. Sarat, Guban din Timisoara si fabrica de la Parcul Carol – am uitat numele). Dupe ore de scotocit, puteti descoperi mici comori pe acolo. Doar ca este la fel de posibil sa nu gasiti nimic ok.

2. Pantofii scumpi nu merita mereu banii. La un recent eveniment monden, era sa ma inec de ras cand o venerabila vedeta de la noi dadea semne ca lesina de bataturi de la pantofii ei Gucci. Nici prietena cu Dolce & Gabbana nu dadea semne ca ar duce-o mai bine. De pantofii semnati Mihai Albu, am auzit numai de rele: cunosc doua persoane carora nu le-au rezistat pantofii de mireasa nici macar in seara nuntii pana la perinita… si am auzit de rateuri si la Sepala, si la Dan Coma. Pentru ocazii, cand vreti pantofi clasici, sunt ok cei de la Splendid 90, de langa Sala Palatului (sau erau, ca nu am mai trecut pe acolo de vreo 2 ani).

3. Pantofii de pret mediu sunt unii ok, altii nu. Rezista bine cei de la Essenza, Musette, Vicina. Sunt asa si asa Veronesse si, de la o vreme, nici la Otter nu mai e ce era. Andre in Romania este cu peste 30% mai scump ca la Paris, Bata cu peste 50% (la Bata, in plus, calapodul este ingrozitor). Minelli e aproximativ la fel ca la Paris, dar cu o gama mult mai redusa. Madonette au un calapod si niste finisaje oribile.

4. “Mall-urile” de pantofi sunt, dupa mine, destinate strict celor care vor sa isi bata singuri joc de ei si nu au chef sa o faca la rafturile din Carrefour. Deichmann, Leonardo et comp. intra in aceasta categorie.

5. In fine, pantofii si sandalele trebuie sa fie, strict, din piele sau din panza de calitate, niciodata din inlocuitor.

6. Pantofii care se vand online la noi au inca, mari probleme de masura si de finisare – nu cred ca este recomandabila investitia pentru sume consistente.

PS Preferatii mei sunt niste Kookai minunati, luati la reducere din Paris, cu doar 80 de euro