Luna martie, luna femeilor

Mereu m-am întrebat de ce luna martie este luna femeilor. De ce nu aprilie sau mai? Cunosc tradiţia şi semnificaţia mărţişorului, înţeleg asocierea acestora cu resurecţia valorilor şi a naturii. Dar totuşi, această dedicaţie specială a lunii martie mi se pare că şi-a pierdut mult din semnificaţie. Târgurile de mărţişoare sunt departe de a fi un exemplu al păstrării obiceiurilor străvechi. De la Romană şi până la Universitate abia am găsit 3-4 mărţişoare hand-made. Florile se vând la preţ special, şi aici nu mă refer în nici un caz la vreo reducere. Bărbaţii par să ne cumpere cadouri din obligaţie, nu din plăcere. Îi văd adesea cum intră timizi în vreun magazin de cosmetice şi întreabă de vreo cremă cu nume pe care nici nu l-au reţinut ca lumea.

Crăciunul, Mărţişorul, Dragobetele, toate s-au transformat încet şi sigur în sărbători ale comercianţilor lipsiţi de inspiraţie. Îmi amintesc cum mi-am surprins prietenii de sex masculin discutând în urmă cu ceva timp despre Triunghiul Bermudelor – 14 februarie – 1 martie – 8 martie. Pe moment m-am amuzat copios dar în ansamblu e trist ce se întâmplă.

Deşi sărbătorile cliseistice ne ancorează într-un real unanim acceptat, mă întreb cum am putea să le depăşim păstrând totuşi farmecul lor care ar trebui să fie aparte.