Sala de baie a unei beauty addict

Ah, Doamne, cat as vrea sa arate baia mea zen, ordonata, minimalista, ca in cataloage! Nici macar cu toate inventiile de la Ikea (sertare speciale, cosuri textile), tot nu am reusit sa disciplinez harababura in care, sa fiu onesta, ma simt foarte bine

M-am mai linistit in timp, cand am vazut ca faza cu ordinea este o cauza pierduta atat pentru mine, cat si pentru prietenele mele, alte beauty addictutze, cum ne dragalim intre noi.
Asa ca, dragelor, la mine coexista alandala standard minim:
- 7 geluri de dus (cu preferinte, totusi: Bourjois, Dove, Yves Rocher Jardin du Monde si Body Shop)
- 3-4 creme/unt si sticle de lapte de corp (Dove, Body Shop, L’Occitane)
- 3 sampoane momentan – ma spal de obicei la coafor (acum, Schwatzkopf profesional, Wella profesional si Kerastase)
- 2 balsamuri de par (Nivea si L’Oreal)
- 1 masca de par Kerastase
- 2 bureti de baie
- 1 manusa de tip hammam
- 2 sapunuri lichide
… si o multime de produse de machiaj, la care se adauga un maldar de reviste de beauty si de carti.
Ah, cat imi place! La voi cum e?

Demachiantul meu perfect

Dragele mele cititoare care nu ati abandonat blogul nostru, iata-ma si la momentul crud al adevarului: cum imi ingrijesc pielea la nivel bazic? Pana la crema si machiaj, vreau sa zic…
Stiu ca circula (asa se spune) o vorba la Clarins la Paris ca demachiatul este momentul iluminarii… si mi se pare ca suna bine, mai ales ca pentru mine, multi ani, a fi demachiata era egal cu a fi nud (si nu in sensul bun al cuvantului). Ma rog, nici acum nu ies decat foarte rar nemachiata, asa ma simt eu bine.
Totusi, intre mine si demachiante a fost o lunga poveste, ani intregi de cercetari, mai ceva ca un detectiv in actiune dupa criminali. Cand aveam acnee, nu puteam folosi demachiant, ingrasa suplimentar tenul (si nici nu imi permiteam financiar, eram studenta caminista). Ma rog, ma oprisem la demachiant special de ochi (preferabil Nivea ori bifazic L’Oreal sau Yves Rocher) si solutie de curatare cu apa, speciala pentru tenul tanar cu probleme (ah, cat mi-au uscat tenul Neutrogena, Garnier Pure sau Hofigal!) Nu radeti, ca m-am spalat pe fata si cu sapun cu sulf din plafar… si fara rezultat.

Bun, ce am folosit in 2008? Sa incerc sa imi amintesc:
1. L’Occitane demachiant apa transformabil in ulei spumant – ok, a meritat banii. Nu se poate folosi pentru ochi.
2. Body Shop (din acela alb) pentru ten gras. It sucks!
3. Clarins Velours cu gentiana. Foarte fain, dar nu si pentru ochi, tot trebuie un demachiant special.
4. Chanel (nu mai stiu cum, ceva gen esential). Nimic deosebit.
5. Uriage pentru piele sensibila. Ador, este perfect si pentru buze, si pentru ochi, si pentru fata si decolteu!
6. Barefoot Rosa Fina de pe www.rangali.ro. Nu e cine stie ce, dar da o senzatie de racoros. Si se presupune ca este ok pentru ca e organic.
7. Vichy pentru ten sensibil (dar luat din Paris, nu de aici). De adorat. Ciudat, dar acelasi produs in Romania nu mai are caracteristicile celui cumparat din farmacia frantuzeasca.
Preferatul meu? Clar, Uriage. Ma voi intoarce sa il cumpar.
Al vostru care este?

Cum imi ingrijesc pielea iarna?

Iarna nu e ca vara, asta stim deja. Si totusi, despre ce vorbim in materie de beauty si este cu adevarat aceasta o problema?
Ma iau ca exemplu pe mine. Toata vara am folosit creme – gel hidratante dar cu efecte de matifiere, insa acum ma simt incomod cu ele. La fel, desi ma duc la tratament facial odata la doua saptamani, simt fizic nevoia de fond de ten. Am vorbit cu cosmeticiana mea si mi-a explicat ca iarna, mai mult ca oricand, din cauza temperaturilor scazute si a vantului, pielea are nevoie de hidratare, indiferent ca este grasa, sensibila sau normala. Ideal, aceasta hidratare, in afara banalei ape, este folosirea de dermatocosmetice. Eu am ales Galenic…

SOS!
Sa nu uitam de ochi si buze, zone particular afectate de frig. Daca in ceea ce priveste ochii, majoritatea suntem deja constiente de nevoia de protectie, nu stau la fel lucrurile si cu buzele, decat atunci cand ne trezim cu ele crapate. “Strugurelul” nu este deloc un produs de luat sa fie si, eventual, cat mai ieftin, alegeti ceva de calitate, preferabil tot din farmacie. Mie imi place Neutrogena. In fine, aruncati o perioada rujurile de calitate indoielnica, frumoase din punct de vedere al culorii, dar care usuca pielea sensibila a buzelor.
Iarna, mai trebuie protejate in mod particular si mainile, asa ca nu ar trebui sa ne lipseasca din poseta crema de profil, dar nici manusile. Si, desi tindem sa neglijam picioarele, si ele se pot deshidrata… iar un cremuit seara, inainte de culcare, al gambelor si talpilor, nu asigura doar hidratare, ci si o stare de relaxare care ne face atat de mult bine…

Crema de maini

Cand ai un bebe si speli, calci, faci papa pentru el si mancare si pentru tata si multe alte activitati la care nici nu ma gandeam cand eram juna corporatista visand doar la cariera si distractii… descoperi ceva ce stiai doar partial inainte, ca importanta: crema de maini.

La 30+, orice crema devine prioritara, de la cea de ochi, la cea de calcaie. Insa crema de maini este fundamentala, caci varsta se vede rau de tot la degete si coate… asa ca trebuie ingrijire atenta. Eu merg saptamanal la manichiura spa, deci am parte si de ingrijire profesionala, dar acasa imi dau cu crema de fiecare data cand intru in contact cu apa.

Am incercat produse scumpe si produse ieftine, din super market, din parfumerie sau din salon. Asa ca mi-am zis sa impartasesc cu voi pe ce cred eu ca merita sa dam banii (atentie, eu ma piele normala, cu nici un fel de probleme de sensibilitate speciala, deci nu sunt o clienta-problema dermatologic vorbind).

In functie de raportul calitate/pret, spun NU hotarat lui OPI (35 RON pentru efect identic cu creme de 7-8 RON, gen Nivea). Ok daca nu aveti incotro pentru Avene (cca. 40 RON) si Clarins (cca. 60 RON).

Foarte ok Alessandro, dar si foarte scumpa, in jur de 30 de euro. La fel Chanel si Kenzoki, in aceeasi gama de pret. Mai merita, onest vorbind, Yves Rocher Arnica si Body Shop. Nici un fel de efect spectaculos la Nivea, L’Oreal sau Artrix – cam aceeasi glicerina parfumata din vechiul Farmec. In nici un caz Avon, Oriflame…

Insa, indiferent de caz, folositi mereu o crema de maini (si nu uitati sa dati cu ea si pe coate).

I’m back

Am avut, atat eu, cat si prietenele mele, o perioada foarte plina si foarte grea. Insa totul este bine cand se termina cu bine. Si, mai ales, cand nu uiti sa iti faci timp de putina beauty, macar pentru cateva minute pe zi.
Marturisesc ca nu am mai avut timp de sala. Si ma simt cumplit de vinovata fata de mine insami… si am da gand sa ma duc zilnic sa alerg pe banda.
In alta ordine de idei, nu am prea avut timp sa mai verific noutati din zona cosmeticelor, iar prin mall-urile bucurestene nu am mai ajuns de mult, am fost plecata cam tot timpul in strainatate in ultimele saptamani.
Insa pot sa va spun ca eu, personal, in aceasta toamna port culori tari, coliere de vara care merg minunat cu pulovere simple, fuste de jean Levi’s clasice si cizme cu toc facute la comanda, alaturi de genti de designer din afara Romaniei, la preturi absolut decente. Folosesc in continuare Dr. Murad, ma machiez tot cu Dior si Natural Paris si am mereu in poseta kohlul meu Clinique. Nimic nou, doar ca am descoperit cu placere noile arome ale gelurilor de dus Yves Rocher. Sunt incantata ca am din nou timp de cate un tratament facial la doua saptamani, ca am iar timp de o cafea cu aroma de portocale si de o carte buna. Viata este facuta din mici rasfaturi, fie ca vorbim de beauty, de haine sau de orice altceva facem in timpul liber. Eu, una, planuiesc o mica evadare de cateva zile pe meleaguri mai insorite

Bijuteriile Mirandei

Doar cateva, asa cum am promis. Am o caseta de bijuterii eclectica…

Despre cum ma simt in magazinele de pe Magheru

In ultima vreme nu am mai intrat deloc in magazine din lipsa de timp, dar si din lipsa de nevoi specifice. Ieri insa am avut 2 ore la dispozitie, asa ca am decis sa intru in magazinele de pe Bd. Magheru, sa vad ce mai este nou, care sunt “noile colectii”. Sincera sa fiu, regret ca am facut acest demers. Lucrurile nu se schimba deloc in bine. Iata numai cateva argumente:

- in continuare angajatii magazinelor nu au invatat sa salute pe clientii care intra. Unii nici nu stiu sa raspunda la salut.

- designul interior este neschimbat, anost de cele mai multe ori si nu faciliteaza “vizionarea” produselor

- produsele sunt scumpe si de calitate indoielnica. Desigur ca am gasit si lucruri care mi-au placut ca design. Prin urmare le-am cercetat mai inadeaproape. Toate erau extrem de scumpe. De exemplu, pantofi care in Europa ar costa 60-80 de euro aici costa 100-125. Camasi care in Statele Unite ar costa 20-40 de dolari, aici costa 70… Calitatea materialelor este de cele mai multe ori proasta (dupa standardele mele).

Pana la urma aceasta situatie imi convine. O sa caut sa cumpar mai multe produse din strainatate – unde pe langa avantajul pretului, am la dispozitie si produse de calitate mai buna, dar si o diversitate mai mare de cele mai multe ori.

De principiu, mi se stupid sa mergi in strainatate pentru shopping si nu incurajez aceasta alternativa. Dar daca se merge in strainatate pentru turism sau business, devine obligatorie vizitarea magazinelor pentru schimbarea garderobei.

Despre saloane, de la o clienta greu de fidelizat

În ultimul timp am fost usor absentă pe blog însa extrem de prezentă prin saloanele de beauty. Deşi tema asta a tratat-o şi Miranda de curând, simt nevoia de a vă împărtăşi câteva din experienţele mele recente.

Eu nu sunt o clientă uşor de fidelizat de saloane. Asta se întâmplă întrucât sunt prea aiurită pentru a îmi face programări din timp la un singur salon şi prea pretenţioasă pentru a fi cu adevărat mulţumită de serviciile primite. Ei bine, în week-end-ul trecut am participat la organizarea unui eveniment social cu prezenţă numeroasă a publicului feminin. Evenimentul a avut loc în provincie iar una din atributiile mele a fost să mă ocup de programările la diverse saloane a peste 20 de doamne şi domnişoare dornice să arate bine, foarte bine sau chiar perfect. Astfel, am apelat la serviciile a 5 saloane de beauty.

La finalul zilei şi al evenimentului m-am simtit ca un savant aflat la finalul unui experiment neprogramat. Am primit feedback de la toate persoanele implicate. Pentru că spaţiul nu îmi permite mai mult, voi dezvălui numai cele 3 erori flagrante pe care am observat că saloanele de beauty le comit:

1. Folosirea produselor specifice mass market. Atunci când apelăm la serviciile unui salon, ne aşteptăm ca specialistele de acolo să folosească produse profesioniste de îngrijire şi nu produse pe care le putem cumpăra şi noi din supermarket. Am fost uimită să aflu că există saloane care folosesc spumă de păr Intesa şi şampon Elseve…

2. Nerespectarea programărilor. Atunci când avem un program foarte strâns, avem programată fiecare activitate. Astfel, nu ne permitem să ne programăm la ora 14 şi să aşteptăm până la 14:45 pentru a începe desfăşurarea ostilităţilor.

3. Angajara de personal slab calificat. Încă mai există saloane în care nu toate doamnele de acolo se pot numi profesioniste. Atunci când tocmai te pregăteşti de un tratament cosmetic şi auzi cosmeticiana vorbind la telefon cu o prietenă care îi explică exact cum se realizează tratementul pe care tu l-ai solicitat, îţi vine cu siguranţă să o iei la fugă…

Dincolo de frumusete

Dincolo de frumusete, este ideea de beauty. Beauty e vechi de cand lumea si are o inflorire nespusa mai ales cand cadem prada tentatiilor culinare sau stresului. In toate cazurile, cand derivam de la calea cea dreapta (fara tente moraliste sau religioase), avem momente de remuscare, de regrete, de intoarcere la beauty – adica la salon.
Ce poate face un salon? Acolo poti gasi, contra-cost, persoane care sa iti ridice moralul si respectul de sine: te maseaza, te penseaza, te vopsesc, de coafeaza, iti fac manichiura, te coconesc (in sensul de cocoon, nu de madama). Cat de bine poate fi… si cat de artificial! Departe, de fapt, de afisele frumos colorate cu flori care iti aduc natura prelucrata la borcan, in creme minune anti-rid…
Sunt clienta de saloane. Le ador. Ma simt rau la propriu cand am cate o saptamana in care nu ajung sa ma aranjez. Daca nu am manichiura facuta, ma dor unghiile. Daca nu sunt coafata, am senzatia ca sunt o ciuma plimbatoare prin traficul din Bucuresti.
Este asta paranoia? Nu cred. Este normalitate.
Problema este ca normalitatea vine acum din frustrare. Mama imi spunea ca in anii 80, prietenele ei mergeau la coafor pe principiul “fir-ar a naibii de viata, macar sa ma aranjez si eu, daca sotul meu e asa si pe dincolo!”. Acum, frustrarea s-a schimbat: este legata de job, de iluzii despre amor scufundate in Groapa Marianelor, despre amaraciune legata de pozitia sociala etc. Tot frustrari sunt. Iar beauty tot o premiere ramane, ca in anii 80, cand se numea comunist “infrumusetare”.
Toate revistele ne indeamna sa traim sanatos, riguros, in mod regulat. Numai ca nu reusim. Ramanem, majoritatea dintre noi, in varianta sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri. Asa cred ca a aparut notiunea de beauty: din nevoia de a colora viata, nu pentru ca frumusetea ar avea nevoie de artificii. Si pentru ca, vorba sloganului si cum am spus pe blog, meritam… nu-i asa?